Pierdută între dealurile transilvane, dealuri care parcă se prăvălesc unele peste altele, dispuse de creator într-o dezordine încântătoare, se află satul Mura Mare. Altădată un sat înfloritor, astăzi este în pragul uitării. Pentru că uliţele lui le mai bat zilnic o mână de localnici. În marea lor majoritate trecuţi de 80 de ani. Cu toate astea, satul nu are chipul unui loc uitat şi părăsit. Poate ziua frumoasă de mai să fii fost cea care înviora totul sau puzderia de animale şi de orătănii de ca

Fără coşuri de gunoi şi fără toalete! Lumea şi distracţia însă nu lipsesc la nici un sfârşit de săptămână. Fie că vin să pescuiască, fie că vor să se relaxeze în natură, sute de oameni opresc din toate colţurile ţării pe malul lacului Bezid. Ce rămâne în urmă vă puteţi imagina! Un pescar întristat de lipsa de civilizaţie atât a turiştilor de week-end cât şi a angajaţilor însărcinaţi să se ocupe de curăţenia zonei, a sesizat redacţia noastră de ştiri, în speranţa că autorităţile vor reacţiona!

Pentru ca danezii să ajungă mai rapid aici, au fost chiar zboruri speciale pe ruta Copenhaga -Târgu Mureş. Acum s-au obişnuit, au devenit de-ai casei şi vin la Băgaciu nu doar pentru distracţie ci şi pentru a-i ajuta pe săteni să dezvolte atât turismul, dar şi agricultura. Mai mult, nordicii s-au gândit şi la problemele sociale şi în urmă cu 5 ani au început să construiască o casă pentru bătrâni. Chiar dacă încă nu este gata, azi numeroase oficialităţi, în frunte cu ministrul Paleologu, au fost

De ani buni, drumul judeţean 153 C Reghin - Lăpuşna este mai mult gropi decât asfalt. De câţiva ani însă, mai ales de când la Ibăneşti se desfăşoară Festivalul Văii Gurghiului, miliarde de lei vechi sunt aruncaţi în gropile de pe carosabil. Termenul de garanţie pentru lucrări însă nu depăşeşte niciodată mai mult de şase luni. Aşa că iarna, drumul arată la fel ca înainte de reparaţii, bombardat.

Vrei să mergi în concediu undeva aproape şi nu ştii încotro să o iei şi să ai parte şi de un drum bun? Prima dată, asigură-te că şoseaua pe care o alegi, este una cât mai bună. Turiştii şi, mai ales, localnicii din Lăpuşna sunt pur şi simplu îngroziţi de drumul pe care merg aproape zilnic.

Românii sunt intoleranţi, ţiganii preferă să fure în loc să muncească iar autorităţile intervin, ca măsură de prevenţie, doar atunci când situaţia scapă de sub control-acestea au fost principalele caracteristici şi scuze ale conflictelor din România produse între comunităţile locale şi romi.

Un bloc din Târnăveni adăposteşte 66 de familii de romi care au peste 100 de copii. Aceştia sunt principala, chiar singura sursă de venit a familiilor, respectiv alocaţiile primite. Mamele nu se tem de bolile copiiilor ci îi păzesc să nu-I mănânce noaptea şobolanii. Blocul şi zona în general “se bucură” de o proastă reputaţie în ochii locuitorilor, care preferă să îi ignore şi ocolească.

Nu vreau să vorbesc în continuare despre trecerea dintr-o lume în alta, acea clasică ci despre două civilizaţii. Un popas şi un răgaz la mijloc de vară, într-o vreme a concediilor, o călătorie la care puteţi fi părtaşi chiar şi prin intermediul acestor rânduri. Între două lumi, pentru că vorbim de două ţări vecine şi atât de diferite din foarte multe puncte de vedere, una cu vechi state în Uniunea Europeană, alta mai nou venită în marea familie. Când toată lumea face comparaţii între România ş

Vreţi să mergeţi în concediu şi nu ştiţi cum va fi vremea în luna respectivă? Nu v-aţi hotărât încă unde veţi petrece vacanţa de vară în acest an sau nu ştiţi ce să puneţi în bagaje ? Iată câteva informaţii şi idei utile pentru toate vârstele.

Toate, purtate de dorul cunoaşterii acestor locuri si a oamenilor. Cu aceste versuri ar putea începe fiecare reportaj pe care săptămânal îl realizăm în comunele, satele, oraşele judeţului. Şi asta pentru că fiecare loc este adânc încrustat în sufletul celor care şi-au purtat prin ele poveştile vieţilor lor.

Nu ştiu cum se face dar aproape de fiecare dată când pornim la drum prin judeţ pentru a descoperi ineditul locurilor care ne înconjoară, găsim ineditul în special în locurile vechi. În lucrurile vechi. La fel s-a întâmplat şi în această săptămână când drumul ne-a purtat la margine de judeţ, în comuna Bichiş.

Meleagurile româneşti sunt pline de istorie şi de legende, multe dintre ele cunoscute, altele mai puţin, dar important este faptul că ele există şi se transmit din generaţie în generaţie. Dacă mulţi dintre noi au auzit de Legenda Babei Dochia ori de cea a lui Dragoş Vodă, cu siguranţă puţini sunt cei care ştiu povesteavechii bisericuţe de lemn de la Luieriu.

Pierdută între dealurile transilvane, dealuri care parcă se prăvălesc unele peste altele, dispuse de creator într-o dezordine încântătoare, se află satul Mura Mare. Altădată un sat înfloritor, astăzi este în pragul uitării. Pentru că uliţele lui le mai bat zilnic o mână de localnici. În marea lor majoritate trecuţi de 80 de ani. Cu toate astea, satul nu are chipul unui loc uitat şi părăsit. Poate ziua frumoasă de mai să fii fost cea care înviora totul sau puzderia de animale şi de orătănii de ca

Cine afirmă că la noi nu mai sunt locuri unde omul poate să fie doar cu codrul, cu păsările, cu izvoarele, să privească norii şi să vadă în ei câte un simbol, să fie cât mai aproape de Dumnezeu, se înşeală amarnic. Înseamnă că nu a fost niciodată pe Valea Pietrişului sau a Cuieşdiului, un loc retras, unde modernul încă nu a pătruns, unde opinca păşeşte încă pe cărarile muntelui, unde vâltoarea spală pânza de casă iar scoruşele se rumenesc în unsoare încinsă.

Balada Mioriţei care plânge pe un picior de plai, este chiar istoria poporului român. Încă de pe când baciul vrâncean, moldovean şi ungurean îşi duceau turmele la păscut pe dealurile verzi ale bătrânei Dacii. Neam de ciobani, de iobagi sau oameni liberi, românii şi-au trăit viaţa într-o incantaţie continuă în care principalul motiv a fost această Mioriţă. Şi au purtat-o de-a lungul şi de-a latul ţării, prin veacuri găsindu-şi credinţa. Şi când au descoperit libertatea spiritului dată de credinţa