Zău dacă mai merităm ceva

De: Eugenia Kiss

Zilele trecute, la Haga, România a reuşit să îşi rezolve litigiul pe care îl avea cu Ucraina, litigiu legat de platforma continentală a Mării Negre. Aşa se face atunci când cineva îndărătnic îţi încalcă peroprietata.

Ei. Acest Tribunal de la Haga, i-a urecheat practic pe ucrainieni şi i-a trimis în ograda lor. I-a făcut să înţeleagă odată pentru totdeauna că Marea Neagră nu e doar a lor. Că mai suntem câţiva pe malul ei.
Acuma rămâne de văzut în cât timp îşi strâng ucrainienii jucăriile...
Şi noi, în loc să ne bucurăm, în loc să ieşim cu şampanie în stradă, în loc să ne felicităm reciproc şi să ne luăm în braţe, apărem pe TV şi în ziare cu titluri care mai de care mai şocante. ’’România –Ucraina 1-0’’, ’’I-am bătut pe ucrainieni’’, şi câte şi mai câte.
Nu i-am bătut fraţilor. Am recâştigat doar dreptul de a umbla nestingheriţi pe pământurile şi pe apele noastre. Atât.
Isteria asta va mai continua o vreme, nu de alta dar e un subiect gras mai ales pentru doritorii de senzaţii tari.
Între timp, aleşii noştri au început certurile şi scandalurile în parlament. Motivul nu e altul decât împărţirea caşcavalului, a platformei continetale şi a Insulei Şerpilor.
Cine va fora după gaze, după petrol, cine va transporta şi cine va vinde, câţi ani, pe câţi bani şi alte bla-bla-uri tipic româneşti.
Başca, ni se aduce la cunoştinţă că Insula Şerpilor, după care până mai ieri suspinau şi lăcrimau întruna, nu ar fi decât o bucată de stâncă. Neimportantă. Oare aleşii noştri ne cred pe toţi stupizi? Cred că dacă nu suntem colegii lor de bancă în ale somnului, dormim totuşi în timp ce ei ne şoptesc adormitoare cântece de leagăn?
Insula Şerpilor a fost şi va fi importantă. Este avanpostul nostru. Este locul ideal pentru cercetări în diferite domenii, poate deveni un punct turistic, măcar şi pentru noi cei care nu am avut privilegiul de a o vedea până acum.
Asta dacă nu vor apuca să o vândă din pricina crizei.
Alţii şi-ar sărbători ziua naţională pe o insulă dacă ar avea-o.
E clar că am uitat să ne bucurăm. E atâta venin în jur, cât nu cred că a existat vreodată la toţi şerpii de pe mica insulă românească. Să mai zic de încrâncenare, reavoinţă,  mâncătorie, răzbunare, minciună...  Zău dacă mai merităm ceva.