Hai să emigrăm!

De: Mariana Cioloboc

Pentru prima dată de când îl cunosc pe doctorul Dorin Florea, sunt de acord cu el. Ceea ce se întâmplă în România poate fi exprimat într-un singur cuvânt: haos.

Mi se pare că trăiesc un coşmar perpetuu. Ori noi, oamenii de rând şi domniile lor politicienii trăim în două universuri  paralele. Mă uit la televizor şi constat cu greaţă că ne bălăcărim într-o continuă campanie electorală. Declaraţii care nu au nici un suport real, cifre care nu au nici o susţinere, laude, acuzaţii şi tichii de mărgăritar pe capete care n-au nimic întrânsele.
În tot acest timp dăm microbuze la şcolari îmbrăcaţi în costume naţionale. Alţii merg la şcoală pe jos sau renunţă să o mai facă. Trăim într-un ev mediu ridicol, cu merţane legănându-se pe drumuri de ţară, printre ciurda satului şi bătrâni coşcoviţi de muncă. Ne bucurăm la festivaluri făcute pe banii noştri. Cumpărăm manuale pentru copii, pentru că sistemul cere performanţă pe banii părinţilor şi pe spinarea copiilor cocoşaţi de o programă care nu le va folosi la nimic, decât la uciderea spiritului. Ne plângem, pentru că aşa e românul. Îşi depăşeşte permanent limitele când e vorba de a îndura şi a crede că mai rău de-atâta nu se poate. Şi mergem la vot, e un drept câştigat cu sânge, numai că votăm ca nişte dobitoci.
Iar noi, aşa-zişii ziarişti, lătrăm, suntem câinii de pază ai democraţiei, nu-i aşa? Nici nu se poate un nume mai nimerit. Că doar câinele care latră, nu muşcă,