Campania care contează

De: Eugenia KISS

Pe uliţele satelor noastre se vorbeşte tot mai mult despre apropiata campanie. Nu cea de toamnă ci aia care din patru în patru ani încinge spiritele. În 2008 însă cum de la locale până acum a fost o agitaţie continuă a politicienilor prin ruralul ţarii oamenii sunt sătui deja de partea politică a existenţei lor, ca de grindina ce le-a stricat de doua ori recolta. Tot în acest an.

 Parcă parcă un pic de animaţie s-a simţit doar când s-a anunţat că-i vorba de colegii electorale    şi oamenii se gândeau că în sfârşit au ocazia să mai cunoască şi nişte vedete de pe la Bucureşti,  pe care în ăştia 19 ani de politică democratică le-au văzut doar pe la tv.  Nu că ar avea mai multă încredere în ei decât în cei pe care i-au votat până azi, ci doar pentru simplul fapt ca sunt alţii. Poveştile cu pensii mărite şi cu facilităţi pentru agricultori nu-i mai entuziasmează. În lumea satului, acolo unde certidudinea o reprezintă recolta pentru care ai muncit un an, şi aia doar cu voia Domnului, promisiunile deşarte ale  politicienilor sunt privite ca un păcat.
Dar cum până la lansarea oficială a campaniei mai este exact atâta timp până se termină cu munca pe tarlale, sătenii se gândesc serios daca în acest an mai are rost să-şi improspăteze garderoba  pentru drumurile la mănăstiri şi pentru concertele live de muzică populară. Drumuri şi concerte plătite de cei care aspiră la un calduţt loc în parlament. Oamenii sunt deja sătui de scenariile care se repetă din patru îţn patru ani.  Două excursii şi două concerte. De partid.  Şi în înţtelepciunea lor au ajuns la concluzia că banii daţi pe nimicuri (să ne ierte Dumneyeu) erau de ajuns pentru repararea căminului cultural, pietruirea unui drum, ajutorarea unor sinistraţi, incălzirea şcolii pe vremea iernii, construirea unui podeţ şi câte şi mai câte- De, calcule de oameni calculaşi, gospodari... Care va să zică în acest an,  atenţie maximă la mulţumirea mulţimii   alegătorilor. Campania chiar a ajuns să conteze.