Trăiesc în România

De: Mariana Cioloboc

Nu cred în onestitate, în bune intenţii sau altruism. Nu cred în niciun fel de promisiune. Nu cred în solidaritate, în generozitate ori în oamenii “de bine”. Nu cred în angajamente, proiecte îndrăzneţe, asigurări ori opiniile majorităţii. Nu cred în adevăruri ori cuvinte mari. Nici măcar în confidenţele spuse în şoaptă.

 Expresii ca “pe cuvântul meu”, “pe onoarea mea”, “îţi spun cu toată sinceritatea”, “doar în tine am încredere”  îmi provoacă atacuri de panică. Nu cred în oamenii care vorbesc mult, în oamenii care vorbesc foarte puţin ori deloc ori în cei care îşi ridică în slăvi meritele. Nu cred în cei care se cred indispensabili, în cei şmecheri, în cei teatrali şi care sunt mereu gata să facă ceva pentru tine. Nu cred în cei cărora mereu li se întâmplă ceva extraordinar care merită povestit. Nu cred în cei care se autoproclamă deţinătorii adevărului absolut, în cei care privesc de sus, cu superioritate. Nu am încredere în pesimişti şi în cei care văd decât pisici negre şi cai verzi. Nu am încredere în cei foarte siguri pe ei, în cei care nu mă privesc în ochi, în cei cu idei preconcepute. Nu cred în cei care pun “etichete” şi emit “judecăţi de valoare”, în cei a căror opinie e “hotărâtoare” şi “contează”, în cei care “sunt cineva” . Nu am încredere în legi, în cei care le aplică şi cei care le emit. Nu cred în cei care “veghează”, în justiţiari şi justiţie. Cred doar că azi e joi. Nu sunt Toma Necredinciosul. Doar trăiesc în România.