Sfidare, umilinţă şi greaţă

De: Mariana Cioloboc

„...Voi indruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea şi mă voi feri să le fac orice rău sau orice nedreptate.

În orice casă voi intra, o voi face spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisa cu buna ştiinţă.

Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să ma bucur pe deplin de viaţa şi de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă.”

Sunt pasaje din Jurământul lui Hipocrate. De ce le-am reprodus? Pentru că simt sfidare, umilinţă şi greaţă văzând eforturile unora de a cădea în penibil. Doar aşa pot cataloga nu solicitarea Colegiului Medicilor de legalizare a şpăgii în sistemul sanitar. Ce urmează? Dispariţia Codului Penal şi a noţiunii de infracţiune. Dacă o sumă de bani ne va înlesni rezolvarea tuturor problemelor de sănătate de ce nu s-ar rezolva şi cele juridice în acelaşi fel? Scăpăm de un sistem de justiţie, rămas fără obiectul muncii, şi de eticheta corupţiei lipită de el de către instituţiile europene. Că aprecierile noastre oricum nu mai contează. Scăpăm de salariile ruşinoase ale magistraţilor şi ne vom putea întreţine în condiţii decente pensionarii, ori vom mări alocaţiile pentru copii.
Şi-apoi, ce ne vor mai cere domnii doctori după ce şapaga va fii fost legalizată? Viaţa? Ne-o punem în mâinile lor de fiecare dată când le călcăm pragul. Nădăjduiesc doar ca legea care va legaliza şpaga să prevadă şi restituirea ei aparţinătorilor în cazul decesului pacientului. Pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare.