Copilăria... leagănul viselor mele

               
 Motto:”Timpul este un copil ce se joaca; domnia lui e copilăria”

  Copilăria...serile magice de vară cand visam ca stapanesc stelele.Picuri de ploaie ce spulberau speranţele de a-mi revedea unicul prieten,soarele...şi muzica lenta din codru ce mă îndemna să invit la dans margaretele sărutate de proaspăta rouă a dimineţii.Zambetul care mi-l dadea luna in fiecare seară,înaite de culcare, cerul ce strangea stelele intr-un buchet şi apoi le revărsa asupra mea ca pe niste vise din care izvora adevărata putere a copilariei.
  Şi nimic nu e mai frumos decat copilăria,visul din inima unei flori ce se strecoară spre soare.Leagănul zdravăn al viselor mele pictate pe bolta senină.Tăcerea şi frica mă cuprinde.Grija că nu voi mai putea iubi fulgul de nea,mă frămantă.Şi cand mă gandesc la zilele insorite in care ii impleteam,din rouă, coliere timpului...timpul care mă făcea să uit de singurătate şi poezia scrisă pe acel colţ uscat de frunza, ce incă poartă viaţa in ea.Vantul care ţese neîncetat asemeni unei frunze, ţelul copilăriei.
   Şi toamna...senină, ce îşi flutură copacii plini de galbene frunze, murmură o poezie copilăriei.Vantul ce şuieră neîncetat,alungă clipele de singurătate şi macul înroşit de flacăra secată a sufletului varsă lacrimi inocente.
   Banca aproape ruptă, din parc, în care se ascund mii şi mii de secrete pe care nu le vom stii niciodată.Peticul acela de lumină al felinarului care ascunde multe poveşti interesante şi întunericul din noapte ce te duce in lumea basmelor.Lumea in care găsim un loc de refugiu pentru cateva momente, o lume care ne face să uităm de griji.Da! Lumea basmelor cu zmei, feţi frumosi, prinţese şi împaraţi pe care doar copilăria îi cunoaste.
  Primul basm citit,apoi primul roman.O lume plină de suspans şi aventură.Eroul romanului ,modelul nostru din anii de şcoală.Toate aceste lucruri împletesc frumoasa viată a copilăriei.Timpul trece si nu pune niciodată punct...
  După atata timp în care am fugit de mine,de copilărie şi de copilul din mine, mă frămantă o întrebare:Oare de ce răsare mereu copilăria in sufletul meu?
  Oare mai sunt copil?Am eu oare sansa de a mă întoarce in copilul din mine?

    

Emoţii de seară

La umbrele trecute de apus
stă ,azi,
cuvantul…
…şi…
simt cum tăcerea mă umple
de ganduri,
de vise
pe care le simt ascunse
intr-un alt “azi”,
trist...şi mohorat de iunie,
amurg tarziu,cu urme
de nisip
şi vals de toamnă
în timp...
pierdute într-un infinit de versuri,
de cărţi
şi poezie...

                        

O rugăciune

Numai tu,
cu ochiul tău,
doamne...
plangi păcatele lumii.
În umbra aripilor tale
mă-nchin şi eu,
pe corăbii de căinţă,
cerandu-ţi
ţie, Doamne ...
„să mă păzeşti sub acoperămantul tău...”

Lucrări de Halaţiu Bogdan,

cls a IX a H, CN  „Alexandru Papiu Ilarian”