„S-a sculat mai an, Bădica Traian...”

De: Laurentiu Blaga

Până şi textul Pluguşorului parcă râde anul acesta de noi. Pentru că nici nu s-a terminat bine 2007 – poate cel mai nebun an postrevoluţionar – şi a început zăpăceala lui 2008, mai printre nămeţi, mai printre avioane blocate la sol cu forţa de muncă românească enervată la culme, mai cu stenograme ale unor glume securiste pe care Omar Haysam le-a făcut cu propriul său anchetator la umbra cadânelor siriene, mai cu eterna partidă naţională de lovituri cu barda politică dintre preşedinte şi premier.

 Şi cum Elodia – devenită între timp brand naţional – nu a dat nici un semn, România stă cu gura căscată în faţa televizorului fără să înţeleagă nimic din vorbele deştepţilor analişti ce se întrec în verdicte şi diagnosticuri asupra prelungitei boli a României. Cum 2008 este un an electoral cu miză extremă, să nu ne aşteptăm la drumuri presărate cu flori sau pavate cu bune intenţii. Ocara, înjurătura, ironia bădărănoasă şi, de ce să nu spunem, mitocănia şi nesimţirea vor lua locul luptei de idei, programelor, confruntărilor constructive. Poate sună prea apocaliptic însă, în aluatul din care majoritatea politicienilor români sunt făcuţi, dospeşte o drojdie de calitate inferioară. Şi când spunem asta ne gândim în primul rând la ura dintre cele două Palate, ură ce tinde tot mai mult să se transforme într-o bătaie de stradă. Una peste alta, sănătoşi să fim că de trecut, trecem noi peste toate. Important este ca urmele să nu fie prea vizibile.