Europa in 12 lecţii: X. LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢII

· Deschiderea frontierelor interne dintre statele UE reprezintă un mare avantaj pentru populaţia Uniunii, deoarece oamenii pot călători liber, fără a mai fi supuşi controalelor vamale

· Libera circulaţie pe teritoriul UE trebuie să fie însoţită de întărirea controlului la frontierele externe ale UE pentru a combate în mod eficient traficul de droguri şi de persoane, criminalitatea organizată, imigraţia ilegală şi terorismul

· Statele membre UE cooperează în domeniul justiţiei şi domeniul poliţienesc cu scopul de a asigura o securitate sporită în Europa

Cetăţenii europeni au dreptul de a trăi în libertate, fără frica persecuţiei sau a violenţei, pe tot cuprinsul Uniunii Europene. Cui toate acestea, criminalitatea internaţională şi terorismul reprezintă unele din cele mai îngrijorătoare fenomene pentru europeanul de azi.
Integrarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne nu a fost prevăzută în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Totuşi, în timp, a devenit clar faptul că libera circulaţie a persoanelor implică necesitatea ca fiecare cetăţean să beneficieze de acelaşi grad de protecţie şi de acces la justiţie oriunde pe teritoriul Uniunii. Astfel, a fost creat treptat un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, modificând succesiv tratatele fondatoare prin Actul Unic European, Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht) şi Tratatul de la Amsterdam.
 
I.    Libera circulaţie

Libera circulaţie a persoanelor pe teritoriul UE creează probleme de securitate statelor membre, deoarece acestea nu mai au control asupra graniţelor interne. În compensaţie, este necesară adoptarea unor măsuri pentru întărirea securităţii la graniţele externe ale Uniunii. De asemenea, se impune sporirea cooperării forţelor de poliţie şi autorităţilor judiciare în vederea combaterii criminalităţii transnaţionale care ar putea profita de libertatea de circulaţie.
Una dintre cele mai importante acţiuni pentru facilitarea circulaţiei pe teritoriul Uniunii s-a realizat în 1985, când guvernele Belgiei, Franţei, Luxemburgului şi Ţărilor de Jos au semnat un acord la Schengen, un mic oraş de frontieră din Luxemburg. Aceste state au hotărât să elimine controalele vamale asupra persoanelor, indiferent de naţionalitate, la frontierele lor comune, să armonizeze controalele la frontierele externe ale UE şi să adopte o politică comună în materie de vize. Aceste state au format, aşadar, o zonă fără frontiere interne cunoscută sub denumirea de spaţiu Schengen.
În prezent, acquis-ul Schengen a fost integrat complet în tratatele europene, iar spaţiul Schengen s-a extins treptat. În anul 2006, 13 state UE (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Portugalia, Spania şi Suedia) şi două state care nu sunt membre ale Uniunii, Islanda şi Norvegia, aplicau în integralitate dispoziţiile Schengen.
Cele zece state care aui devenit membre UE în anul 2004 au la dispoziţie 7 ani pentru a îndeplini criteriile de aderare la spaţiul Schengen.

II.    Politica de azil şi imigraţie

Europa se mândreşte cu tradiţia sa umanitară de a primi străini şi de a oferi azil pentru refugiaţi. În prezent, guvernele statelor membre UE trebuie să facă faţă unui număr crescut de imigranţi, atât cu statut legal, cât şi ilegal, într-un spaţiu lipsit de frontiere interne.
Guvernele UE au hotărât armonizarea reglementărilor în acest domeniu, astfel încât cererile de azil să fie examinate conform unor principii de bază recunoscute în întreaga Uniune Europeană. În 1999, statele Uniunii şi-au fixat ca obiectiv adoptarea unei proceduri comune de azil şi acordarea unui statut egal pe tot cuprinsul UE persoanelor care au obţinut azilul. Au fost adoptate anumite măsuri tehnice, cum ar fi stabilirea unor standarde minime pentru acceptarea solicitanţilor de azil şi pentru acordarea statutului de refugiat.
A fost creat, de asemenea, Fondul European pentru Refugiaţi, cu un buget anual de 114 milioane euro. În ciuda cooperării la scară largă dintre guvernele naţionale, crearea unei politici comune în materie de azil şi imigraţie rămâne un obiectiv ce nu a fost încă atins pe deplin.

III.    Combaterea criminalităţii internaţionale şi a terorismului

Pentru a crea o politică comună viabilă în materie de azil şi imigraţie, UE trebuie să implementeze un sistem eficient de gestionare a fluxurilor de imigraţie, de control la frontierele externe şi de prevenire a imigraţiei ilegale. Este necesar un efort susţinut pentru combaterea bandelor criminale care practică traficul de persoane şi care exploatează fiinţele vulnerabile, în special femeile şi copiii.
Criminalitatea organizată devine din ce în ce mai sofisticată şi acţionează în mod curent în reţele europene sau internaţionale.
În acest context, a fost creat Sistemul de informaţii Schengen (SIS). Este vorba despre op bază de date complexă care le permite forţelor poliţieneşti şi autorităţilor judiciare să facă schimb de informaţii despre bunuri furate, cum ar fi vehicule şi obiecte decartă, sau despre persoanele pe numele cărora s-a emis un mandat de arestare sau o cerere de extrădare.
Una din cele mai eficiente metode de capturare a infractorilor este urmărirea fondurilor dobândite pe căi ilegale. Din acest motiv, cât şi pentru eliminarea surselor de finanţare a organizaţiile criminale şi teroriste, UE a elaborat o legislaţie care urmăreşte combaterea spălării banilor.
Cea mai importantă realizare din ultimii ani în domeniul cooperării dintre forţele de ordine a fost crearea Europol, un organism al UE cu sediul la Haga, care este format din ofiţeri de poliţie şi funcţionari vamali. Aria de acţiune a Europol cuprinde: traficul de droguri şi de vehicule furate, traficul de persoane, reţele clandestine de imigraţie, exploatarea sexuală a femeilor şi a copiilor, pornografia, falsificarea, traficul de material radioactiv şi nuclear, terorismul, spălarea banilor şi falsificarea monedei europene.
IV.    Crearea unui spaţiu judiciar comun

În prezent, în UE coexistă mai multe sisteme judiciare diferite. Dat fiind că obiectivul UE este acela ca cetăţenii săi să împărtăşească aceeaşi concepţie despre justiţie, este necesară punerea în aplicare a unui sistem judiciar care să faciliteze viaţa de zi cu zi a europenilor.
Cel mai semnificativ exemplu de cooperare în domeniul judiciar este oferit de Eurojust, un organism central de cooperare înfiinţat la Haga în anul 2003.- Obiectivul său este acela de a facilita cooperarea între autorităţile naţionale de urmărire penală în cazul investigaţiilor care implică mai multe state membre.
Mandatul de arest european, în uz din ianuarie 2004, este folosit pentru a înlocui procedurile îndelungate de extrădare.
Caracterul transnaţional al criminalităţii şi terorismului impune crearea unei politici penale comune în UE, deoarece definiţii diferite ale anumitor acte criminale pot compromite cooperarea judiciară dintre state. Obiectivul este crearea unui cadru european comun de luptă împotriva terorismului pentru a garanta cetăţenilor un grad ridicat de protecţie şi pentru a favoriza cooperarea internaţională în acest domeniu.
În materie de drept civil, UE a adoptat o legislaţie care să faciliteze aplicarea deciziilor judecătoreşti în cazuri transfrontaliere care im plică divorţuri, separare de drept, custodia copiilor şi pensia alimentară, astfel încât hotărârile judecătoreşti emise într-unul din statele membre să fie aplicabile în oricare alt stat membru. UE a pus în aplicare proceduri comune pentru simplificarea şi accelerarea soluţionării litigiilor transfrontaliere în cazul unor acţiuni civile de amploare redusă şi indubitabile, cum ar fi recuperarea creanţelor şi falimentul.