Poeţii de după gratii

De: I.A.

Deţinuţii din Penitenciarul Tîrgu Mureş s-au născut poeţi. Nu mai încape nicio îndoială că deşi sunt înfractori, în unii dintre ei zace un adevărat talent scriitoricesc. Dovadă în acest sens, poeziile şi mărturiile aşternute pe hârtie şi expuse săptămâna trecută în centrul Tîrgu-Mureşului. “Informaţia de Mureş” îşi propune să găzduiască în paginile sale câteva dintre scrierile deţinuţilor din Penitenciarul Tîrgu-Mureş.

Chiar dacă sunt privaţi de libertate, dincolo de gratiile celulelor, deţinuţii din Penitenciarul Tîrgu Mureş nu renunţă la pasiunile pe care le au. Una dintre ele, este cu siguranţă scrisul. Poezii, mărturii, eseuri, despre care cititorii spun că sunt impresionante. Cele mai reuşite lucrări au fost săptămâna trecută în centrul oraşului ca târgumureşenii să vadă şi faţa nevăzută a infractorilor condamnaţi pentru furturi şi tâlhării. Unii dintre ei, sunt poeţi în toată regula. Condamnaţilor le place să scrie şi citească şi împrumută frecvent cărţi de la Bibliotecă. O spun cu mândrie reprezentanţii Penitenciarului. În majoritatea povestirilor trimise astăzi la expoziţie, deţinuţii vorbesc despre ce anume i-a determinat să comită fapte antisociale şi fac mărturii despre primele zile petrecute după gratii. Unele dintre ele, sunt cutremurătoare.  Toţi deţinuţii care au fost deschişi la provocarea de a-şi expune poveştile de viaţă vor fi recompensaţi, fie cu suplimentarea drepturilor la pachet şi vizită, fie cu ridicarea unei măsuri disciplinare.






„E uşor să vii la puşcărie dar e greu să scapi. Aici am învăţat să pun preţ pe libertate.  "
În anul 2005, împreună cu alţi doi băieţi am săvărşit infracţiunea de tâlhărie, aflându-ne în stare de ebrietate, nu ne-am dat seama ce lucru rău am făceam şi nu ne-am dat seama că urma să fim reţinuţi în urma faptei comise de către noi. Eu am fost condamnat la 4,6ani închisoare, cu executare. După ce am fost arestat mi-am dat seama ce lucru rău am făcut, dar deja era prea târziu şi trebuia să mă împac cu ideea că voi petrece câţiva ani din viaţa mea după aceste gratii şi aceste ziduri care mă ţin departe de libertatea mea şi de cei dragi. Viaţa din penitenciar era cu totul diferită faţă de aceea pe care o cunoşteam eu, a trebuit să trecă mult timp să mă pot acomoda cu viaţa de penitenciar şi cu regulile de aici pe acre trebuia să le respect, iar dacă nu le respectam tot eu aveam de suferit. asta a fost o lecţie de învăţătură pentru viaţa mea, aşa mi-am dat seama ce înseamnă libertatea şi ce scumpă e, şi ce repede o poţi pierde dacă o clipă nu eşti atent şi o lsşi ca anturajul pe care-l trăieşti sa-ţi controleze viaţa. E uşor să vii la puşcărie dar e greu să scapi. Aici timpul se măsoară în ani, multă lume crede că puşcăria este iadul pe pământ dar nu este chiar aşa, deorece se petrec şi lucruri bune. eu am învăţat lucruri pe care nu le puteam învăţa poate afară. Am participat împreuna cu câţiva colegi la o piesă de teatru, mergeam în diferite locuri, în afara penitenciarului, să prezentăm piesa noastră de teatru unui public care era interesat de ceea ce făceam noi, ne desfăşuram activitatea noastră în timpul piesei, după terminare piesei toată lumea aplauda şi ne felicita pentru  ceea ce făcema noi.În cele din urmă văzând că atâta lume ne felicită pentru ce făceam, simţeam un sentiment foarte plăcut în interiorul meu, care ma ajutat să-mi dau seama că pot face şi lucruri buneîn viaţa mea de care mă pot mândrii.Veneau acolo cei de la presă, televiziune şi ne luau interviuri, ne felicitau, simţeam că trăiesc momente unice pot spune din viaţa mea, poate afară nu aveam posibilitatea să joc într-o piesă de teatru. Am participat  la foarte multe activităţi din care am învăţat foarte multe lucruri frumoase si folositoare în viaţă, dar vă pot spune că e greu la puşcărie, timpul trece foarte greu, e stres, e suferinţă, e chin pentru că îţi petreci atâta timp aici departe de cei dragi şi de familie. Te gândeşti că tu de ec nu ai parte de libertate şi că trebuie să am grijă de libertatea mea şi să nu mai fac lucruri rele, să pot avea şi eu parte de libertate ca orice om. aici am învăţat să pun preţ pe libertate. Mă gândesc cum mă va primi societatea şi cu ce ochii mă va privi, fiindcă lumea nu crede că orice om poate greşiifără să-şi dea seama. Am executat 2, 8 ani pentru infracţiunea pe acre am comiso, deci am pierdut tot acest timp din viaţa mea, din tinereţea mea, pe care puteam sa-l petrec afară, în libertate dacă puneam mai mult preţ pe tot ce insemnă viaţă. "Am greşit şi eu, dar cine nu greşeşte? Vei greşi şi tu, greşeala se plăteşte!!!"



„Regret enorm pentru că nu am reuşit ce mi-am propus adică să mă reintegrez în societatea în care să trăiesc”

Mă numesc........şi în prezent sunt condamnat la 4 ani de închisoare de Judecătoria Gherla pentru furt calificat. Am fost eliberat din penitenciar în 11 februarie 2005 şi am plecat al domiciliul meu la ţară, unde dat fiind locul din care veneam, adică penitenciarul, nu am fost primit foarte bine. Fiind un sat mic nu am avut posibilitatea de a găsii ceva de lucru astfel ar fi trebuit să încerc în alt oraş, sperând găsesc un loc de muncă, dar din păcate nu aveam acte şi nici bani necesari pentru a le face deci practic am rămas fără nici o soluţie, în afară de a relua activitatea infracţională. Consider că toate acestea sau întâmplat  din cauza lacunelor existente în  Sistemul de Protecţie Socială existent în momentul de faţă din România.Prectic când am ieşit de pe poarta Penitenciarului am intrat în jungla societăşii unde nimeni  nu are nevoie de o persoană ieşită din puşcărie şi care din păcate nu oferă nici o şansă de reintegrare unei peroanede genul meu. Trecând prin toate acestea după eliberare şi fiind refuzat de toţi angajatorii, poate şi din cauza bolii de care sufăr (epilepsie post-traumatică) am fost nevoit să fac bani pentru a supravieţui şi pentru a-mi putea cumpăra medicamentele necesare deoarece neavând asigurare medicală, trebuia să le cumpăr, aşadar singura soluţie a fost comiterea unor infracţiuni, adică furturi. Astfel am ajuns în oraşul Gherla unde am comis un furt şi după circa o lună jumătate am fost prins şi condamnat de Judecătoria Gherla la 4 ani închisoare. După 7 luni în Penitenciarul Gherla am fost transferat în penitenciarul Tîrgu-Mureş unde am fost eliberat cu un an în urma. La întâlnirea cu cei pe care i-am  lăsat când m-am eliberat m-a încercat un sentiment de jenă, adică îmi era ruşine, atât faţă de ei cât şi fţă de cadrele penitenciarului. Regret enorm pentru că nu am reuşit ce mi-am propus adică să mă reintegrez în societatea în care să trăiesc ca un membru onorabil. Dar din păcate nu pot întoarce timpul şi nici nu am puterea să fac ceea ce legiuitorul nu a făcut în domeniul protecţiei sociale. Deci eu ca şi alţii am ajuns aşa numita Pleavă a societăţii. Sper ca sinceritatea de care dau dovadă prin prezenta să nu ma afecteze pe timpul detenţiei.



    ŞANSA

Mi-e dor nespus de libertate,
Şi aş vrea so iau de la început
Să-mi trăesc viaţa în dreptate
Şi ce-a fost rău să-cerc să uit.

Să uit tot ce am greşit în viaţă
Şi să trăesc doar în iubire
Să ştiu că am încă speranţă
Să pot trăi în fericire.

Să învăţ să preţuiec prezentul
Fără să mai fac rău în viaţă
Să ştiu că pot trăi momentul
Dacă-n iubire am speranţă.

Iubirea să îmi dea putere
Şi-n viaţă să-mi îndrepte paşii
Iubirea de aproape e-o avere
Aşa vreau să-mi educ urmaşii.
                                     
MI-E DOR

Mi-e dor de voi
De cei rămaşi acasă
Aş vrea să fiu acum cu voi
Dar legea nu ma lasă.

Nu ştiu cum voi putea eu sta
Atâta timp fără de voi
Dar din păcate asta-i soarta
Să nu fim împreună noi

Ce crudă-i soarta uneori,
Ce cruda şi nedreaptă
Să-ţi vezi părinţii uneori
Să şti că te aşteaptă

Mi-e dor de tine mama mea
Finnţă dulce iubitoare
Ai fost mereu ca dragostea

Eu ţi-am greşit de mii de ori
Dar tu ai dat uitării
Greşeli făcute deseori,
Vina neascultării