EUROPA IN 12 LECŢII. PARTEA VI - PIAŢA UNICĂ

Tratatul din 1957 privind înfiinţarea Comunităţii Economice Europene a făcut posibilă abolirea taxelor vamale în cadrul Comunităţii şi stabilirea unor tarife vamale comune care se aplică bunurilor din afara graniţelor UE.

În 1970, alte bariere comerciale au ajuns în calea pieţii comune. Normele tehnice, standardele sanitare şi de securitate, reglementările naţionale au restricţionat libera circulaţie a bunurilor, persoanelor şi capitalului.

În junie 1985, Comisia a publicat un document prin care s-a încercat abolirea tuturor barierelor fizice, tehnice din calea libertăţii de mişcare . Scopul a fost de a stimula extinderea industrială şi comercială pe scară largă. Acest lucru a fost posibil prin Actul Unic european intrat în vigoare în 1987, care prevede:
- extinderea puterii comunităţii în anumite domenii politice,
- stabilirea treptată a pieţii unice până în 1992, prin adoptarea a sute de directive şi reglementări,
- folosirea votului majoritar al Consiliului de Miniştrii.
Toate controalele de frontieră au fost abolite, odată cu controlul vamal al persoanelor.
Acordul de la Schengen care a fost semnat de către un grup de state UE în 1985 la care au aderat şi alte state pe parcurs (mai puţin Irlanda şi Marea Britanie) sprijină cooperarea poliţienească şi politica de imigrare şi azil pentru ca controalele persoanelor de la graniţe şi fie abolite..
Pentru majoritatea produselor, ţările din UE au adoptat un principiu de recunoaştere reciprocă a regulilor naţionale. Orice produs fabricat legal şi vândut într-un stat membru trebuie lăsat pe piaţă în toate celelalte state. A fost posibilă liberalizarea sectorului de servicii datorită recunoaşterii sau coordonării regulilor naţionale privind practicarea unor meserii. Au fost luate acţiuni pentru îmbunătăţirea mobilităţii lucrătorilor, în special pentru recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale.
Taxele au fost reduse prin alinierea parţială a TVA-urilor naţionale. Taxarea veniturilor din investiţii a fost subiectul unui acord între statele membre şi alte ţări.
Planul de acţiune al UE de a crea o piaţă integrată a serviciilor financiare a fost încheiat în 2005. Acesta reduce costurile creditelor pentru afaceri şi consumatori şi va oferi o arie mai largă de produse de investiţii – planuri de economii, scheme de pensii. Au fost reduse taxele bancare pentru tranzacţiile trans naţionale.
Ţările UE sunt încă reticente în acceptarea standardelor şi normelor, în recunoaşterea sau echivalarea calificărilor. Natura fragmentată a sistemelor de taxare naţională de asemenea, este o piedică în calea integrării pieţei şi eficienţei.
În acelaşi timp, este nevoie de protecţie pentru prevenirea pirateriei şi produselor contrafăcute. Comisia Europeană estimează că aceste fapte costă mii de locuri de muncă în fiecare an.
Activităţile UE au ţintit în principal libertatea de a asigura servicii în transportul terestru, în particular liberul acces al pieţii internaţionale de transport şi admisia companiilor de transport ne rezidente pe piaţa naţională a statelor membre. A fost luată decizia de a armoniza condiţiile de competiţie în sectorul transportului rutier, libertăţii de a înfiinţa afaceri şi asigura servicii.
Politica comună în domeniul transportului aerian trebuie să răspundă efectelor competiţiei mondiale.
Politica competiţională a fost stabilită de tratatul de la Roma. Această politică este implementată de Comisia Europeană, care împreună cu Curtea de justiţie este responsabilă pentru respectarea ei.
Motivul acestei politici este de a preveni orice acord între afaceri, orice ajutor din partea autorităţilor locale sau monopol care să contorsioneze libera competiţie de pe piaţa unică.
Orice acord care cade sub incidenţa regulilor Tratatului trebuie notificat Comisiei Europene de către companiile sau organizaţiile în cauză. Comisia poate impune o amendă companiilor care nu respectă condiţiile competiţiei.
În cazul unui ajutor public, Comisia poate decide plata acestuia de către beneficiar. Comisia trebuie notificată în cazul unei fuziuni sau preluări care poate conduce la poziţie dominantă a unei companii într-un sector anume.
Politica consumatorului în UE permite oricărui cetăţean să cumpere în condiţii de siguranţă în orice stat membru. Toţi consumatorii beneficiază de acelaşi nivel de protecţie. Produsele cumpărate sunt testate şi verificate din punct de vedere al siguranţei. UE acţionează ca cetăţenii să nu fie înşelaţi sau să nu fie victimele unei campanii publicitare false.