Cântecul popular în familie: Rozalia Oprea şi Marilena Albu

De: A consemnat Mihai Teodor Naşca

Sunt multe feluri de a-ţi cinsti locul unde te naşti, creşti şi te formezi ca om. Sunt atâtea posibilităţi să îţi ridici numele comunităţii la rang de ţinut cunoscut şi apreciat prin oamenii pe care îi adăposteşte. Marilena şi Rozalia sunt două interprete de muzică populară din zona Rupea, judeţul Braşov.

S-au născut în localitatea Dacia, nume generic pentru trecutul ţării şi îşi leagă cântecele de toate aceste locuri pe care de-a lungul timpului le-au purtat doar în suflet. Moştenesc harul cântecului de la mama şi bunica lor, iar în cântecele lor  regăseşti un tablou impresionant de trăiri. De curând au reuşit să îşi înregistreze o parte din cântece pe un album. Vă invit să le cunoaştem mai bine pe Rozalia Oprea şi Marilena Albu.

Rep: Cărui loc îi spuneţi acasă şi de unde începe povestea cântecului popular?
Rozalia Oprea: Noi reprezentăm cu mândrie Zona Transilvaniei - mijlocul Ardealului unde se află o vatră ţărănească, folclorică ce poartă numele de Dacia, în apropierea oraşului Rupea din judeţul Braşov.
Rep: Care ar fi principalele trăsături care definesc cântecul zonei pe care o reprezentaţi?
Marilena Albu: Ca manifestare sincretică, versul este cântat, iar cântecul însoţeşte jocul, dincolo de vers şi de melodie, cântecul popular încântă prin atmosfera creată, aşadar veselia este una dintre principalele trăsături care defineşte cântecul. Trăirile, dorinţele, gândurile şi aşteptările pe care se întemeiază existenţa şi credinţa în Dumnezeu  sunt alte câteva trăsături exprimate de diferitele genuri ale cântecului popular, cum ar fi doina de cătănie, de dragoste, cântecele suratelor şi până la cântecul ultimului drum. 
Rep: Cum a intrat muzica populară în sufletul dumneavoastră şi dacă a existat un model artistic după care v-aţi ghidat?
Rozalia Oprea: Cel mai important model, în ceea ce a însemnat activitatea  noastră folclorică este mama noastră, de la care am şi moştenit vocea. Cântăm din copilărie mai precis de la grădiniţă, şcoală, liceu, unde am cântat cu plăcere şi am participat la diferite concursuri.
Rep: Cum vede interpretul de muzică populară satul românesc contemporan? Mai păstrează el tradiţiile care l-au definit?
Marilena Albu: Din păcate satul românesc contemporan, în viziunea noastră, îşi pierde din tradiţii şi obiceiuri pe zi ce trece, tinerii fiind foarte puţin interesaţi de folclor.
Rep: Ale cui doruri le cântaţi? De unde v-aţi cules cântecele ?
Rozalia Oprea: În primul rând ne cântăm dorurile noastre şi în acelaşi timp şi ale fiecăruia dintre cei ce ne ascultă. Ne-am cules cântecele din satul unde am copilărit, cântece ce ne-au fost mereu cântate de mama şi bunica noastră.
Rep: Cine v-a influenţat în mod pozitiv activitatea artisitcă?
Marilena Albu: Activitatea artistică în mod pozitiv mi-a fost influenţată de sora mea mai mare Rozalia, pe ea am auzit-o cântând, la nunţi, la spectacole. Mama ne-a influenţat în mod pozitiv pe amândouă a fost mereu alături de noi şi cu această ocazie vrem să-i mulţumim din tot sufletul.
Rep: Vorbiţi-ne puţin despre activitatea artistică. Discuri editate dar şi spectacole şi înregistrări.
Rozalia Oprea: Activitatea noastră artistică a început de la o vârstă fragedă, încă din timpul şcolii am participat la diferite concursuri şi festivaluri, ale „Cântării României” care aveau loc înainte de 1989; am absolivit şi Şcoala Populară de Artă, iar apoi am întrerupt o perioadă, revenind pe scenă în anul 2000 şi participând la diferite  activităţi în ceea ce priveşte muzica populară. Nu cu mult timp în urmă am lansat albumul intitulat „Ce-am trudit eu cui rămâne” produs de  „Libris” Braşov.
Rep: Ce nu aţi face niciodată în muzica populară?
Marilena Albu: Niciodată nu ne-am abate de la stilul muzicii autentice, deoarece el ne expune valoarea ca interpret şi mai ales zona care o reprezentăm cu mândrie.
Rep: Ce credeţi că este folclorul?
Rozalia Oprea: Folclorul constituie, în primul rând, un capitol de seamă al istoriei noastre literare şi reprezintă o dovadă grăitoare a străvechii unităţi culturale a poporului român; este o tradiţie culturală, expresie a sufletului, mentalităţii şi naţiunii care ne reprezintă.
Rep: Ce credeţi că primează în reuşita unui cântec: versurile sau linia melodică?
Marilena Albu: Versurile şi linia melodică sunt strâns legate între ele, interpretarea lor în mod autentic, melosul tipic genului, căldura cu care este cântat dau o valoare deosebită cântecului popular. Importante sunt deopotrivă şi versurile şi linia melodică dar şi interpretarea.
Rep: Daţi-mi exemple de cinci interpreţi de muzică populară care vă vin în minte.
Rozalia Oprea: Inegalabilul, Drăgan Munteanu, Lucreţia Ciobanu, Mariana Deac, Achim Nica, Mariana Drăghicescu.
Rep: Adresaţi un gând cititorilor noştri mureşeni.
Marilena Albu: Mureşenilor le transmitem numai bine, multă sănătate, gânduri bune şi să ne primească cu drag în casele dumnealor, pentru a ne asculta şi ale mângâia sufletele, cu cântecele noastre de pe albumul „Ce-am trudit eu cui rămâne” .