Drepturile de autor între lege şi realitate

De: Mihai Teodor Naşca

Drepturile de autor sunt reglementate în România de legi specifice, însă modul în care ele sunt respectate este un lucru discutabil. Vă propun să facem o scurtă analiză asupra situaţiei de fapt, pusă faţă în faţă cu legea. Cât de respectată este ea aflaţi detalii în cele ce urmează. Un dialog avut cu preşedintele Asociaţiei Libris Cultural din Braşov, Virgil Oniţă. Tot aici aflaţi şi spre ce se îndreaptă folclorul, din punctul de vedere al producătorului.

Rep: În ce stadiu se află aplicarea drepturilor de autor în domeniul artistic?
Virgil Oniţă: În conformitate cu legea nr. 364/25.09.2006, produsele purtătoare de drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor sunt administrate de ORDA. Prin diferite ordonanţe, Guvernul României a întărit capacitatea administrativă a acestui Oficiu pentru Drepturile de Autor. La acestă oră, legile sunt clare pentru fiecare, începând de la autor, interpret până la consumator. Ce ne doare pe noi, cei implicaţi într-un fel sau altul în acest domeniu este nerespectarea acestor legi. Pentru a fi mai bine înţeles am să vă dau un singur exemplu: capitolul II art. 16 alin. (1) prevede ca persoanele fizice sau juridice care comunică public prestaţii artistice fixate pe fonograme produse în scop comercial pot utiliza numai fonograme care au aplicate marcaje holografice. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot realiza o copie de lucru numai de pe fonogramele cu marcaje hografice pe care le deţin în spaţiul în care se realizează comunicarea publică. (3) Pentru comunicarea publică a fonogramelor care nu au fost produse în scop comercial sau care nu au fost importate în România, persoanele prevăzute la alin. (1) pot deţine copii ale fonogramelor, inclusiv stocate electronic pe sisteme de calcul, numai cu acordul scris al producătorilor.

Rep: Aşa cum spuneaţi mai devreme vă desfăşuraţi activitatea în domeniul producerii de materiale audio - video. Se respectă aceste legi?
Virgil Oniţă: Aţi atins un punct sensibil care ne afectează pe toţi, pornind cu artistul şi continuând cu producătorul, comerciantul până la marele public, iubitor de muzică. V-aş ruga să propuneţi organelor de stat abilitate cu verificarea respectării acestor legi să facă o anchetă prin diferite locaţii (restaurante, baruri, magazine, benzinării etc.) care comunică, difuzează public prestaţii artistice fixate pe fonograme. Veţi constata lipsa acestor CD-uri cu marcaje holografice din dotarea firmelor respective, deci încălcarea flagrantă a legii dreptului de autor.

Rep: Cei mai afectaţi sunt artiştii pentru aceste difuzări ilegale?
Virgil Oniţă: Nu numai. Am să vă spun că în primul rând este afectat ascultătorul. Una este să asculţi o difuzare de pe un CD original şi alta de pe calculator, unde melodia este luată de pe un site pirat. În al doilea rând, este afectat comerciantul. Aţi putut constata că de pe piaţa au dispărut magazinele de specialitate. Nu v-aţi întrebat de ce? În al treilea rând este afectat producătorul care nu numai că nu-şi mai permite să investească într-un album nou, să promoveze artistul aflat sub contract dar se vede nevoit să-şi întrerupă activitatea. Artistul... nu mai vorbesc... după ce studiază, se sacrifică prin eforturile făcute (şi nu sunt deloc puţine), după ce îşi caută sponsori pentru a-şi înregistra un album cu tot ce presupune aceasta (textier, orchestră, studio etc.) şi când are albumul finalizat vede că toată munca sa a fost în zadar deoarece consumatorii iliciţi de muzică nu se gândesc decât la beneficiul propriu. Şi ca să închei... nu în ultimul rând pierde statul român deoarece oricine poate aproxima cam ce sume s-ar aduna la buget din impozitele plătite la stat pentru vânzările legale de albume muzicale (CD-uri, DVD-uri etc.).

Rep: Credeţi că prejudiciul este aşa de mare?
Virgil Oniţă: Vă rog sa faceţi un mic calcul şi să constataţi ce ar însemna la nivel naţional dacă fiecare restaurant sau bar care difuzează muzică ar avea în dotare CD- uri cu holograme, conform legii. Nu mai pun la socoteală aşa -  zişii dj care asigură muzică la diferite evenimente (nunţi, botezuri etc.) de pe calculator, fără a avea un CD în dotare. În astfel de situaţii cei mai afectaţi sunt artiştii şi nu numai!

Rep: Dacă în alte categorii muzicale lucrurile sunt clare, ce se întâmplă cu folclorul, piesele din folclor pe care unii şi le atribuie în “patrimoniu personal”?
Virgil Oniţă: Folclorul de azi nu mai seamănă cu ce a fost odată. Ca şi societatea, acesta a evoluat. În bine sau... în rău... Important este că mai este iubit. Şi nu spun asta ca un om ce este implicat şi cu sufletul în folclorul românesc ci ca un om care a văzut şi în acest an, ca şi întreaga ţară, că la Festivalul Internaţional “Cerbul de Aur” din acest an,  amfiteatrul din Piaţa Sfatului din Braşov a fost arhiplin. Melodiile care ajung cunoscute de  către publicul larg, le preiau şi le adaptează zonei din care fac parte şi alţi interpreţi decât cei care le-au lansat. Dacă un artist (indiferent de domeniul muzical) îşi înregistrează creaţia ca autor la instituţiile abilitate şi este acceptată, atunci drepturile îi aparţin în excusivitate şi are la îndemană mijloacele legale pentru a-şi proteja opera.

Rep: Este funcţional sistemul de colectare a  banilor din drepturile de autor?
Virgil Oniţă: La ultima ediţie a Târgului Internaţional de Carte şi Muzică de la Braşov, unde aţi participat şi dumneavoastră, unul dintre simpozioane a fost “Difuzarea producţiilor muzicale între legalitate şi impostură”, întrunire la care s-a abordat şi acest aspect. Au fost prezenţi reprezentanţi de la ORDA, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, producători, difuzori, artişti. Concluzia  a fost clară: sistemul există, este funcţional dar NU SE APLICĂ!

Rep: Se fac concesii pentru a putea avea un produs vandabil pe piaţă, evident concesii legate de calitate şi domeniu?
Virgil Oniţă: Să nu uităm că suntem într-o economie de piaţă. Şi muzica este o marfă şi trebuie să ştii ce se cere pe piaţă pentru a te adapta. Dar de aici şi până la a nu mai conta decât numărul banilor câştigaţi este o mare diferenţă. Există în România posturi private de radio şi televiziune unde nu numai că se face rabat de la calitatea artistică dar nici măcar nu-i interesează acest aspect. Sunt convins că încet, încet, vor dispărea toţi cei care promoveaza non-cultura.

Rep: În calitate de producător, din cunoştinţele pe care le aveţi, în acest an  spre ce s-au îndreptat clienţii? Ce se mai vinde într-un an de criză?
Virgil Oniţă: Clienţii se îndreaptă în raport de sufletul pe care îl au. E adevarat că sunt influenţaţi şi de ceea ce văd la televizor dar preferă muzica ce o simt aproape de suflet. De aceea este important ca un artist să transmită emoţii şi un mesaj prin muzica pe care o cântă. Atunci cel care îl ascultă şi îl vede, îi va căuta albumul să-l cumpere.

Rep: Să înţeleg că sunteţi optimist în ceea ce priveşte muzica românească în general şi folclorul în special?
Virgil Oniţă: Sunt deoarece există oameni speciali ca dumneavoastră care se luptă pentru promovarea valorilor adevărate. Vă doresc mult succes pe mai departe.