Există viaţă şi după campanie!

De: Cora Muntean

Vasile, simpatizant PDL, care era cât pe ce să se omoare în campanie cu Loţi, simpatizant UDMR, desigur, decide ca înainte de sărbători să facă un gest creştinesc şi să bată la uşa vecinului.

 Sigur că avea nevoie şi de puţin ajutor şi chiar nu putea merge la Gheorghe, pesedist pur sânge sau, Doamne fereşte, la Ion, care şi acum e cu săgeata liberală pe uşă. Bate la uşa lui Loţi şi se fereşte cât de cât să nu cumva să-l lovească bozgorul cu toporişca în cap, în caz că nu s-a uitat la televizor să vadă că acum sunt aliaţi. Loţi era cât se poate de paşnic, chiar uşor depresiv şi i-a povestit cu lacrimi în ochi că a auzit că de la anul postul lui se reduce, deci pe lângă nevastă şi băiatul cel mare încă un şomer în casă. Mărturisirea lui a căzut cât se poate de prost deoarece şi Vasile a aflat că începând cu ianuarie, adio slujbă. Se sfătuiesc ei, mai beau un pahar de supărare şi încep să-i înjure pe toţi bocii şi belele la un loc. „Băi, Loţi, spune tu, e corect aşa? Am pus banner cu marinaru pe balcon, era să te omor pe tine, era să dau foc blocului? Da. De ce? Ca acum să rămân şomer?” spunea Vasile cu năduf. Mai stau ei, mai trag o duşcă de palincă, când se aude o bătaie în uşă. Loţi deschide şi mai să pice, iar lui Vasile i-a căzut paharul din mână: în uşă Gheorghe cu Ion, parcă şi mai depresivi decât ei. S-au pus cu toţii la masă şi au aflat că fabrica unde lucra Gheorghe nu mai are comenzi face disponibilizări iar el este printre primii pe listă. Şi Ion era în aceeaşi situaţie, hipermarketul la care este şef de raion îşi reduce activitatea. „Hai să deschidem televizorul să vedem poate au ăştia o soluţie”, propune Loţi. La televizor politicienii pentru care ei, vecinii s-au certat o vară şi o toamnă, pentru care erau în stare să facă moarte de om zâmbeau fericiţi în costumele lor de mii de euro, cu poşetele cât ajutorul de şomaj pe un an. Toţi cei 4 bărbaţi au început să se privească jenaţi şi să îşi ceară scuze unul altuia. „Apăi io bag de seamă că la ăştia nu le pasă de noi. Eu zic să ţinem uniţi şi cumva ne-om descurca”, a spus vizibil jenat Loţi.
„Noi am fost teme de campanie, ăsta e adevărul”, a spus şi Vasile. „Există viaţă şi după campanie, trebuia să gândim la asta când ne-am certat ca nebunii”, zice Gheorghe. „Viaţa noastră şi viaţa lor. Două traiectorii total diferite, două vieţi complet opuse, două lumi care nu au nimic în comun”, a conchis şi Ion.
Au plecat fiecare la casele lor oftând de necaz şi de griji. Ale lor, nu ale politicienilor.