Nimic despre politică şi alegeri

De: Cora Muntean

Una din trei femei a fost agresată fizic, psihic sau emoţional. Numărul femeilor care au murit în urma violenţei domestice este mai mare decât a celor care au murit de cancer sau în accidente rutiere. Tristă statistică, palide reacţii.

Teoretic societatea de azi este una a drepturilor egale între sexe, dacă nu luăm în considerare că există zone extrem de întinse în care femeile nu au voie să ridice capul în faţa bărbaţilor, nu au voie să-şi arate faţa şi merg cu un metru în urma lor. Societatea modernă arată femeia puternică, masculină, competentă, workhoolică, femeia care vrea să fie soţie, mamă, tată şi muncitoare. Dincolo de această aparenţă, femeia, puternică sau slabă, este o victimă sigură în faţa pumnului bărbatului; pentru că vrea să pozeze într-o fiinţă demnă şi puternică nu va recunoaşte niciodată că a murit de frică atunci când pumnul sau alte accesorii s-au năpustit cu sălbăticie asupra ei.

25 noiembrie este declarată Ziua Internaţionala pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeilor. Vor fi 16 zile de activism împotriva violenţei în familie. Acţiune lăudabilă, dar nu suficientă. Chiar dacă agresorii se vor abţine 16 zile să dea cu pumnul, presupunând că ar fi sensibilizaţi de această campanie, după, vor considera că este necesar să recupereze. Din păcate aceste campanii sunt bune ca imagine pentru ONG-uri, dar produc prea puţine consecinţe. De ce? Pentru că legea permite. Poliţia nu se bagă iar dacă nu poţi dovedi că ai luat bătaie, ai putea fi bună de plată. Ideal ar fi ca femeile vulnerabile să îi roage pe cei care le bat să aştepte să vină martorii. Care pot să nu recunoască nimic ulterior. De frică, de indiferenţă sau contracost. În ţările normale legea pedepseşte cu adevărat violenţa. Într-o ţară europeană de exemplu, zonă din care cică facem şi noi parte, poliţia intervine şi îl evacuează pe agresor din propria casă, îi interzice să mai calce pe acolo până când nu face cursuri de reabilitare şi dovedeşte că nu mai repetă fapta. Dacă recidivează nu mai calcă veci în casă. La noi, femeia şi eventual copiii, fug noaptea pe străzi şi dacă au norocul să găsească un poliţist, acesta o informează respectuos că nu se bagă. În cel mai fericit caz o duce la un adăpost pentru victime. Aţi auzit în această campanie vreun politician care să vorbească despre acest “mic amănunt” al condiţiei femeii în societate? Nu. Pentru că din asta nu se câştigă nimic, nici măcar alegerile.

După ce se va termina această isterie politică, vă rog să îmi fiţi alături să începem să strângem semnături pentru modificarea legii referitoare la violenţa domestică. Poate vom găsi un politician interesat să o promoveze în Parlament, dacă nu de dragul nostru, al femeilor, poate că o va face măcar pentru a marca la viitoarele alegeri.