Fotografiile cititorilor
Skateboarding in Mures (VIDEO)
Parkour Mures
Stop marginalizarii copiilor cu TBC
Imnul Oficial FCM Tg. Mures (VI...
Informaţia de ghiozdan
blog ghiozdan
Trimite eseul sau articolul tău la adresa ghiozdan@infoms.ro. Îl vom publica aici!
Detalii editorial
Eroismul la birou şi în maşină
Am văzut recent un film despre viaţa jurnaliştilor în Afganistan şi îmi pun serioase semne de întrebare dacă se poate pune semnul egal în această meserie. I-am văzut murind sau torturaţi şi stau şi mă întreb dacă noi, cei ce stăm în birouri sau mai facem teren primprejur, avem dreptul să ne smiorcăim ca nişte domnişoare de pension atunci când ne facem meseria şi cel mai mare risc este să ne prindă o ploaie zdravănă sau să ne înjure un politician.
Desigur, în numele libertăţii presei, nu ar trebui să permitem să fim atinşi nici măcar cu o petală de trandafir, să zbierăm cât putem atunci când considerăm că demersurile noastre făcute, teoretic, în interesul unei corecte informări a cetăţeanului, sunt încălcate. Dar dacă suntem puţin sinceri realizăm că ne cam doare fix în cot de cât de corect este informat cetăţeanul, lucru pe care nici el nu şi-l doreşte. Pe noi ne interesează, nu neapărat în această ordine: să ne iasă o ştire, bună-proastă, cum o fi, să scăpăm de gura şefului; să ne terminăm repede treaba şi să ieşim în oraş, unde să ne expunem, în faţa bizonilor, aerele de vedete şi să ne lăsăm vânaţi de paparazzi tabloidelor; să prindem primii ştirea doar pentru a crăpa de necaz concurenţa, să brodăm pe marginea unei întâmplări reale până o facem comercială, să ne interesăm care sunt preferinţele patronului şi să-i ciuruim adversarii, poate ne măreşte salariul, să ne aciuăm pe lângă vreun partid sau lider şi pentru a obţine ştiri, dar mai ales beneficii. Pentru că numai aşa ne putem mândri pe unde apucăm că „mamă, ce l-am f…t pe X”. De parcă asta ar scrie în fişa postului. Jurnaliştii din Afganistan sau din alte teatre de război nu se gândesc cu siguranţă nici măcar ca act la f…t pentru că ei sunt preocupaţi în primul rând să supravieţuiască şi să transmită ştiri (şi aici este discutabilă „corecta informare”). Nu vorbesc desigur de acei corespondenţi care transmit din camere de hotel şi îşi pun fundal sonor înregistrat, cu împuşcături şi explozii.
În cursul anului 2008 au murit 95 de ziarişti la datorie. Nu ştiu dacă e mult sau puţin din moment ce atunci când moare un om e o dramă, dar când mor mai mulţi e statistică. În mod sigur însă mulţi dintre jurnaliştii autohtoni nu ar trebui să-şi simtă pusă viaţa în pericol. Doar dacă au un accident de maşină, de care nu se pot lipsi nici măcar când trebuie să meargă o sută de metri la o ştire. Că, deh, sunt vedete. Azi mâine au nevoie şi de un majordom care să le deschidă portiera.
