De după blocuri, aşa cum l-am făurit

De: Ligia Voro

Nu îmi iese din minte o conferinţă de presă când, într-un limbaj stil de după blocuri, „doctorul”, de altfel un medic nici mai bun nici mai rău decât mulţi alţii din ţara asta, Dorin Florea se exprima. Despre unul, despre alta.

 Imaginea acelei conferinţe, una dintre puţinele pe care primarul municipiului Tîrgu Mureş le-a ţinut şi la care am fost martoră şi eu, mă urmăreşte nu atât din cauza limbajului trivial pe alocuri, incoerent prin alte pasaje de discurs, cât prin reacţia colegilor din presă. Râsete, glumiţe cu edilul-şef, pe alocuri câte o înţepătură uşurică. Nu îmi amintesc însă ca cineva să se fi ridicat şi să plece din sala de protocol a Primăriei în semn de protest. Nici măcar eu. Am rămas şi am ascultat în continuare. Am şi scris pe urmă. L-am lăsat să continue să vorbească vulgar şi într-un fel, prin atitudinea mea, i-am aprobat limbajul şi comportamentul. Pentru că aşa e el mai „dezinhibat, colorat şi simpatic”.
După ce îi permiţi unui om să îi înjure, să spună orice, oricând şi oriunde despre adversarii politici sau despre oricine care nu îi convine, fără să îl sancţionezi, îi faci, de fapt, un rău, creezi un „monstru”, parafrazând un celebru pictor care îşi intitulase un tablou „somnul raţiunii naşte monştri”. În loc să îl aduci cu picioarele pe pământ, să îi reaminteşti că a fi primar nu este echivalent cu stăpân de plantaţie şi să îi spui că acest municipiu cu tot ce are el nu i l-a lăsat nici mama şi nici tatăl său moştenire, tu îl aprobi pe faţă şi îl dezaprobi aşa din când în când, şi de multe ori pe la colţuri, nu mă mai mir că acesta îşi închipuie că poate face orice, oricând, oriunde şi cu oricine. Pentru că i s-a permis întotdeauna. Aşa mi se pare şi incidentul recent cu primarul Florea înjurând birjăreşte un jurnalist care a avut, nu-i aşa, tupeul să îl deranjeze pe micul Zeus local cu o „nesimţită” întrebare despre cheltuirea banului public.
În naivitatea mea cred că lucrurile se mai pot schimba. Că relaţia între un primar şi un jurnalist poate fi una normală, nu de prietenie sau amiciţie cum s-a mai întâmplat prin presă şi care sunt dăunătoare atât de o parte cât şi de alta. Până atunci însă cred că nimeni, nicicând, niciunde nu îşi poate permite să îl înjure pe un altul trimiţându-l în părţile cele mai intime ale mamei sale. Dovedeşte lipsa celor şapte ani de acasă. Şi în consecinţă cred că cel ce şi-a permis să facă un asemenea gest trebuie sancţionat. Şi feluri sunt multe.

P.S. Din păcate, chiar dacă nu ar trebui să fie treaba mea, a angajatului de presă, comportamentul primarului a fost încurajat şi de atitudinea patronilor de mass-media.