Nimeni nu e mai presus de politică

De: Cora Muntean

În România totul a devenit politică iar ştirile rele repre­zintă o stare de normalitate.

Învăţământul e politică, sănăta-tea, justiţia, agricultura, aerul, drumurile, uliţele, pădurile, lacurile, tot ceea ce vezi şi nu vezi, ceea ce simţi şi ce nu, totul este impregnat de poli­tică. Dintr-o pornire sado-maso­chistă, deşi cu toţii aproape detestăm politica şi ne este greaţă de politicieni, aspirăm avizi orice informaţie politică (dacă nu are tentă, îi dăm noi) şi ne antrenăm în lupte fără miză pentru noi. Ne apucă revolta când mergem în spitale şi auzim că nu sunt bani; boala apasă pe noi, însă tot mai avem puterea să ne întrebăm dacă nu am putea sfida criza cu o mică şpagă. Şi această stare o găsim în absolut toate domeniile vieţii noastre.

Nici măcar viaţa intimă nu este ferită de această contaminare, dimpotrivă, la unii politicul acţionează mai ales acolo. Te duci la farmacie şi noile preţuri de lovesc în cap de brusc faci şi o aritmie, dacă nu o ai deja. Te duci în justiţie şi găseşti magi­straţi nervoşi care nu mai au cum să încline drept balanţa dacă, din cauza politicului, sunt subjugaţi unor interese sau frustraţi de neajunsuri plus ingerinţe politice. În timp ce tu, muritor de rând, simţi că nu mai poţi, că ai ajuns la exasperare îi vezi pe politicieni cum vin cârduri, cârduri să te asigu­re că totul este bine, că ei te iubesc şi te respectă, că se perpelesc nopţile de grija vieţii tale. Culmea, îi crezi. Îi adulezi şi în funcţie de poziţia pe care o ocupă eşti leşinat de plăcere că l-ai văzut la faţă. Îţi zâmbeşte în faţă, te pupă, te strânge în braţe. Cum se urcă în limu­zina-i luxoasă se şterge scârbit cu dezinfectante şi râde pe seama ta. Dar tu, rămas în urma maşinii, fluturând din mână ca fraierul, nu ai cum să vezi toate astea. În plus, mai e şi norul de praf pe care ţi l-a băgat în plămâni când a demarat nervos. Tu te duci la sărăcia ta şi trăieşti din extazul întâlnirii cu el, politicianul puternic sau ea, frumuseţe de femeie. Dimineaţa te trezeşti şi îţi iei la bătaie nevasta şi copiii pentru că eşti disperat de sărăcie şi lipsa de soluţii. El se duce în vila lui, cu SPA şi piscină, cu şampanie cât ajutorul tău de şomaj sticla şi savurează momentul că încă o dată a reuşit să te fraierească.