Asigurare, şpagă şi coplată

De: Cora Muntean

Tot poporul care nu-şi permite să-şi trateze bolile la Viena stă cu ochii pe ştiri aşteptând să obţină explicaţii despre sistemul de coplată la doctori. Până acum ştiai o treabă: poţi să ai asigurare, dacă nu sari cu o şpagă cât de mică îţi pierzi statutul de pacient-model şi devii pacient-problemă.

Treaba asta cu coplata nu prea o înţelege nimeni: pentru şpagă legală ar fi prea mică, pentru contribuţia la buget ar fi inutilă. Să zicem că tu, cetăţean normal din această ţară, cu asigurarea plătită la zi, te duci să te internezi. Coplata propusă este de 10 lei de spitalizare pe zi. Investigaţiile de specialitate sunt tot 10 lei de bucată. Aşadar, după ce sari de minim 200 de lei pe 10 zile, vine medicul să te vadă şi să-ţi prescrie tratament.
Ideea e că vuiesc toate canalele de informare că spitalele nu mai au bani. Nici măcar pentru salarii, curent şi gaz, darămite pentru medicamentele tale, la care furnizorii au oprit demult distrubuţia. Singurul efort pe care îl poate face medicul, scârbit de cei 10 lei pe care tu îi donezi legal, este să îţi scrie o reţetă cu care mergi la farmacie. Oricum, te aşteaptă la cotitură în caz că vrei operaţie sau ceva mai complicat şi atunci coplata ta e egală cu zero. Te întorci cu medicamentele şi dai să te urci în patul de spital. Ai un cearceaf rupt, îngălbenit de atâta spălat, o pătură bătucită de uzură şi o pernă în care umplutura s-a făcut bulgări. O rogi pe infirmieră să îţi schimbe aşternutul, în virtutea celor 10 lei, coplata. Înspăimântată că de mâine s-ar putea să nu mai presteze decât gratis dacă vrea, femeia te priveşte cu silă şi îţi spune că nu are ce să-ţi dea de ăia 10 lei. Îndrăzneşti să-i povesteşti de asigurare şi i se face şi mai silă. De disperare mai cauţi 10 lei şi îi bagi în buzunar. Brusc se schimbă situaţia şi devine mai înţelegătoare. Dacă nu ai fi enervat-o la început cu aberaţia ta de coplată, putea să fie chiar şi mai simpatică. Asistentele sunt la fel de disperate: nu mai au nimic cu ce să lucreze aşa că, în cel mai fericit caz, te tratează cu o vorbă bună.
Este de-abia începutul. Punctul culminant va fi când angajatorii nu mai plătesc asigurările, tu eşti şomer şi nu ai bani de coplată, cât despre şpagă, nici vorbă. Oricum, nici spitalele nu vor mai avea nimic: nici me­di­camente, nici curent şi nici gaz.
Nu ai de ales decât să stai acasă şi să aşepţi sfârşitul. Al tău sau al crizei.