Mizeria care ne înconjoară

De: Andrei Romanică

..din păcate se află şi în noi. Individul în dezvoltarea sa este influenţat de trei mari factori: ereditate, mediu şi educaţie. Ereditatea o moştenim din moşi strămoşi şi nu prea avem ce face ca să o schimbăm.,Mediul, nu neapărat cel geografic, ne modelează aşa cum şi noi la rândul nostru îl modelăm, iar educaţia ţine de cei şapte ani de acasă.

Degeaba individul are un fond genetic bun, dar dacă mediul în care trăieşte şi educaţia pe care a primit-o este şubredă, atunci degeaba facem exclamaţia „Ce oameni!!!”
În oamenii de pe stradă, în privirile lor, în îmbrăcămintea şi în gesturile pe care le fac, ne oglindim noi ca naţiune. Oare oglinda aceasta deformează adevărul, sau chiar aşa este. Adevărul este crud, înotăm într-o mlaştină  de gunoaie care pe zi ce trece devine tot mai mare şi mai adâncă.
La toate colţurile străzilor vedem mizerii, în parcările subterane mirosul de urină îţi provoacă greaţă, iar dacă nu eşti atent te înfunzi în rahat până la glezne.
Ce a rămas în urma evenimentului mult aşteptat, care a avut loc săptămâna trecută în Târgu Mures a fost un dezastru. Cetatea a suferit cel mai mult. Nepăsarea celor care i-au trecut porţile a fost la rang de cinste. Probabil din prea multă comoditate de a se deplasa spre un coş de gunoi, majoritatea celor care au venit să se afume de la grătarele care au împânzit curtea cetăţii sau să asculte o muzică bună, şi-au lăsat pungile de la pop corn sau cutiile de bere pe unde au găsit un loc gol. Nepăsare sau inconştienţă?
Mizeria de afară se contopeşte cu cea din suflet. Tot săptămâna trecută am fost martorul unui stupid accident, în care o persoană cu probleme locomotorii, probabil din neatenţie, a intrat într-o maşină cu mulţi cai putere. Impactul a fost destul de mare. Cel puternic a rămas în picioare, cel mic a fost pus la pământ. De sub roţile maşinii un omuleţ mic şi amărât se chinuia să se ridice în picioare. Toată lumea care era pe stardă în acel moment se uita ca la circ. Nimeni nu s-a îndurat să meargă să îl ajute pe acel neputincios să urce în modestul lui motoraş.
Destul de rău. Suntem martori la asemenea evenimente şi nu schiţăm nici un gest. Reacţiile nu sunt întârziate, ele nu apar deloc. Atunci, putem spune că avem un suflet curat. Fals, suntem mizerabili pe interior.
Oare până când o să trecem nepăsători pe lângă cei suferinzi, oare când o să întindem o mână către cei care zac pe pământul rece nu din cauza alcoolului. Oare până când...