Rostul politicii

De: Mariana Cioloboc

Rostul politicii, spunea Platon, este de a realiza conducerea oamenilor. O definiţie extreme de simplă, care în zilele noastre nu mai înseamnă nimic. Eventual ne face să zâmbim.

Din punctul de vedere al cetăţeanului, această sintagmă “conducerea oamenilor” s-a transformat, fără echivoc în “manipularea oamenilor” ori “umilirea oamenilor”. Ne simţim umiliţi de această… lume, a politicii, cu tot ce înseamnă ea, care se dovedeşte a fi din ce în ce mai departe de realităţile societăţii româneşti. Noţiunea de om politic a devenit sinonimă cu cea de şarlatan, parvenit, oportunist sau toate la un loc. Cei cărora nu li se potrivesc aceste caracterizări sunt ori foarte abili în a-şi ascunde adevărata faţă, ori încă nu au fost pervertiţi de “sistem”. Repet, încă. Pentru că vor fi. Altfel nu ar fi pornit pe acest drum. Idealiştii au renunţat de mult.
Politicul întinează tot ce atinge. Şi cum, din păcate, politicul e în toate, suntem condamnaţi să trăim în această mocirlă, umiliţi de oameni a căror principală “calitate” este lipsa de scrupule. Acest fapt este şi mai evident în perioada campaniilor electorale. Ca acum. Tîrgu-Murşul a văzut în trei zile mai multe “capete luminate” decât a văzut într-un an. Şi niciodată lumea nu a fost mai puţin interesată de vot decât acum. Discursurile politice curg în van. Nimeni nu le mai ascultă. Într-o urbe mică unde politicul îţi conduce nu numai activitatea de la locul de muncă, ci până şi viaţa personală, oamenii s-au transformat în nişte roboţi care funcţionează într-o rutină deplorabilă. Nu mai există bucurii, nu mai există momente de relaxare. Şi acestea sunt umbrite şi întinate de câte un politician zelos, venit să transforme scena oricărei manifestări culturale în tribună electorală.
Zilele trecute cineva îmi povestea un episod jenant petrecut la Năsăud, de zilele oraşului. Urma să înceapă parada portului popular în cadrul Festivalului “De Ispas, la Năsăud”, paradă la care participanţii joacă şi cântă, că de-aia au venit. Ei bine, în acest an parada s-a desfăşurat în muzica fanfarei locale, transformându-se într-o procesiune de înmormântare. Motivul? Organizatorilor li s-a “ordonat” să interzică participanţilor să cânte şi să joace pntru că era aşteptat preşedintele Traian Băsescu. Încolonaţi frumos pe 2 rânduri, mai mult de 200 de artişti au aşteptat ca preşedintele să îşi facă apariţia pentru obişnuita baie de mulţime, în picioare, mai bine de două ore. M-am simţit umilită. Chiar dacă nu am fost acolo. Şi mi-am adus aminte de vremurile dinainte de 89.