Uite EBA, nu e EBA

De: Andrei Romanica

De departe văd pe uşa de la intrare a blocului un afiş mare. Printre hârtiuţele lipite de cei care citesc contoarele de apă se vede chipul unei tipe drăguţe. Pe loc m-am întrebat cine naiba îi „bunoaca” asta. Figura îmi era cunoscută, dar nu eram convins cine zâmbea aşa frumos. Ajung mai aproape, deschid ochii mai bine şi îmi dau seama că era junioara lui Băsescu... EBA.

Am rămas şocat. Arăta mai bine ca niciodată. Freza EMO, cu bretonu’ până în ochi sau perioada când purta câte o căciulă uriaşă de blană erau de domeniul trecutului. Acum fata lu’ tata era ca o şcolăriţă, cu bretonul într-o parte, zâmbăreaţă, ca pentru pozele de promoţie. Buzele erau şi ele mai retuşate. Nu dădeau senzaţia de ventuze. Era OK!
În partea de jos a afişului scria mare IA ATITUDINE! Ce atitudine să mai iau fata mea, că sunt foarte obosit şi nu mai am chef de nimic. Cu greu am ajuns din staţie până în faţa blocului şi tu îmi spui să iau atitudine. Ei bine, eu nu vreau să mor pe scaunul electric. Auzi acolo... IA ATITUDINE. Într-adevăr iau o altfel de atitudine şi intru în bloc.
Nu trece o oră şi cobor să mă întâlnesc cu cineva în faţa blocului. Ies din bloc şi când vreau să îmi arunc ochii spre junioară, EBA ia-o de unde nu-i. Unde, Doamne fereşte, o fi dispărut? Cred că a venit unu’ cu atitudine, nu ca mine, şi a confiscat-o.
Şi dacă că tot am vorbit de atitudine, trebuie să vă povestesc şi de păţania unui taximetrist care a dat-o în bară cu un gabor de Unirii, unu cu puradei mulţi şi guralivi. „Domnu’ taximetru, nu mă duceţi şi pe mine cu maşina pe la neamuri, că nu i-am văzut de mult. Plătesc domnu’ dragă”. Se urcă hoarda de ţigani în maşină, taximetristul îi plimbă câteva ore, iar când vine momentul plăţii, ţiganii cu atitudine s-au sustras şi au dispărut pe uliţele prăfuite din cartierul Unirii.
Şoferul nervos, a rămas cu ochii în soare şi fără bani. Cu ochii în soare stă şi László Tőkés pe toate porţile din Sângiorgiu de Pădure. Ungurii nu fură afişe, ei le privesc şi îi susţin pe cei care îi reprezintă la europarlamentare, sau probabil episcopul Eparhiei Reformate de Piatra Craiului nu prezintă atât de mult interes ca EBA noastră.
Apoi Domnu’ să le dea sănătate, putere de muncă şi dacă merită să ajungă europarlamentari, să ajungă, dacă nu, nu. Să stea la casa lor şi să îşi vadă de treabă.