Pentru un zâmbet de copil

De: Mariana Cioloboc

Poate că nu este deloc întâmplător faptul că, în ultima vreme, s-au derulat o puzderie de campanii umanitare, cele mai multe în folosul copiilor aflaţi în nevoie.

 Organizaţii non-guvernamentale, instituţii private, instituţii de presă. Şi îndrăznesc să afirm că aceste demersuri au depăşit limitele impuse de o campanie de imagine pentru iniţiatorii lor, aşa cum s-ar putea crede.
Poate că, până la urmă, ele reprezintă o încercare de a privi dincolo de deşertăciunea vremurilor pe care le trăim. Sau nici măcar nu le mai trăim, le lăsăm să treacă pe lângă noi, contemplând neputincioşi ceea ce ni se întâmplă. Şi dacă nu putem să facem nimic pentru noi, atunci să facem măcar pentru ceilalţi.
Acest bombardament mediatic ajunge să pară aproape agresiv uneori. De pe sticla televizorului te privesc chipuri înlăcrimate, mîini micuţe se întind spre tine. Ajungi să te minunezi cât de mulţi copii bolnavi există în ţara asta. Şi să te întrebi de ce. Dacă sunt bolnavi copiii sau e bolnav sistemul care nu îi poate ajuta.
Zilele trecute am ajuns la secţia de hemato-oncologie a Spitalului Clinic Judeţean. Aici sunt internaţi copiii bolnavi de cancer. Simpla pronunţie a acestui diagnostic te face să simţi o strângere de inimă. Am văzut acolo copii care nu depăşeau cinci ani. Un copil de 10 luni, o fetiţă vioaie, veselă, frumoasă, care nici măcar nu ştia ce i se întâmplă. Sau de ce.
Copiii internaţi la Tîrgu Mureş sunt norocoşi. Chiar dacă saloanele nu au un aspect occidental, măcar sunt curate şi îngrijite. Iar personalul medical de aici  e tot ceea ce şi-ar putea dori cineva. Nu doar buni profesionişti, ci oameni, în primul rând. Micuţii de aici nu au parte doar de grijă, ei sunt înconjuraţi de dragoste. Indiferent dacă au sau nu o familie alături de ei.
Dotarea secţiei e peste media pe ţară dar acest lucru nu se datorează, din păcate, eficienţei sistemului ci dăruirii unor  oameni care ştiu ce înseamnă ca spitalul să devină o a doua ta casă. Asociaţia târgumureşeană „Împreună pentru copiii cu cancer” e cea care a făcut ca acest lucru să fie posibil. Părinţi care au trecut printr-o asemenea dramă, prieteni, oameni inimoşi, ambiţioşi, care se zbat ca acestor copii să nu le lipsească nimic. Sau să nu le lipsească foarte multe lucruri. De curând pentru aceşti copii, prin strădania asociaţiei şi a sponsorilor pe care asociaţia i-a găsit, s-a amenajat o sală de kinetoterapie, unica de acest fel din ţară. Întreaga secţie a fost dotată cu mobilier nou şi, de asemenea, s-a amenajat o sală de recreere, unde copiii au un televizor, câteva cărţi şi jucării. Atât cât s-a putut din puţinele fonduri obţinute din donaţii. Mai lipsesc însă multe lucruri de care s-ar bucura micuţii ce îşi petrec timpul în saloanele de spital. Poate o minge, un leagăn, o păpuşă, câteva jucării de pluş sau un puzzle, cărţi de colorat, creioane, plastilină, un film de desene animate, toate acestea le-ar putea îndulci suferinţa şi le-ar smulge un zîmbet.
Toţi aceşti micuţi, pentru care viaţa înseamnă o luptă continuă, au nevoie de noi., de ajutorul nostru. Fiecăruia din noi îi stă în putinţă să facă un gest, cât de mic, pentru un zâmbet de copil.
www.ipcc.ro