Premier portocaliu caut susţinere pentru guvern monocolor

De: Laurenţiu Blaga

Poate că răzgândirea Premierului Căln Popescu Tăriceanu cu privire la demisia sa, în timpul inundaţiilor din 2005, nu a fost întâmplătoare

Poate că răzgândirea Premierului Căln Popescu Tăriceanu cu privire la demisia sa, în timpul inundaţiilor din 2005, nu a fost întâmplătoare. Nu putem echivala acest gest cu o calamitate. Departe de noi acest gând. Doar dacă ne gândim la condiţiile meteo care au existat la momentul amintit. Anul acesta inundaţiile nu au lovit (slavă Domnului) la fel de puternic. În schimb, a lovit vântul discordiei în Alianţa Portocalie. În perioada scursă de la începutul mandatului său de premier, Călin Popescu Tăriceanu a luat multe „băşti” prezidenţiale peste freza sa grizonată, ceea ce l-a făcut până la urmă să se călească, mai mult decât după un accident de motocicletă. Dacă la început replicile sale la palmele lui Traian Băsescu erau timide şi împăciuitoare, în ultima perioadă, Premierul Tăriceanu şi-a transformat discursul la adresa Preşedintelui, având pe alocuri chiar accente de agresivitate. În altă ordine de idei, omul politic Tăriceanu de azi este într-o oarecare proporţie creaţia colaterală a lui Traian Băsescu.

Este clar că Alianţa D.A. a murit. Ea era în moarte clinică de vreun an de zile, ţinută în viaţă de aparatele guvernamentale de respiraţie financiară pe bază de interes. Ca în orice căsnicie din interes, totul se termină cu ajutorul soacrei şi a contractului prenupţial. Cred că nu trebuie să mai precizăm că soacra stă bine mersi la Cotroceni, iar contractul prenupţial dintre PNL şi PD a fost umplut de sânge încă din noaptea nunţii. Şi aceasta, nu pentru că vreuna dintre aceste formaţiuni ar fi avut vreun aer feciorelnic.
În ciuda situaţiei de divorţ total existente, lui Călin Popescu Tăriceanu a început să îi placă rolul de premier. Vorba aceea, decât fată bătrână, mai bine femeie divorţată. Ba mai mult, va scoate PD-ul de la guvernare, cu tot ce ţine de acesta. Nu mai contează imaginea bună pe care Monica Macovei o are la mai marii UE, nici cea de om care le face pe toate atribuită ministrului Blaga. Nici măcar supărarea euorpenilor pentru taxa pe prima înmatriculare a autoturismelor.

Dacă defunctului guvern monocolor al PSD i se spunea „Guvernul Năstase”, ne întrebăm cum ar trebui să îi spunem acum guvernului în care C. Popescu Tăriceanu e prim ministru, ministru de externe. Şi cum ministerele păstorite de PD-işi vor rămâne fără miniştri, nu ne-ar mira ca premierul Tăriceanu să îşi asume total guvernarea, preluând şefia tuturor ministerelor. Cu susţinere tacită din partea noilor colegi de alianţă incoloră, Călin Popescu Tăriceanu ar deveni un premier portocaliu al unui guvern monocolor.