Politica, cea de toate zilele

De: Mariana Cioloboc

Preşedintele Băsescu e, de vreo două săptămâni încoace, pe post de ţintă. Se trage în el din toate poziţiile, cu tot armamentul din dotare. Spune-se că în spatele plutonului, cel care ordonă foc de voie nu ar fi altul decât Dinu Patriciu. Aşa o fi. Chestiune care parcă nici nu mai contează.

În faţa televizorului, ca la o telenovelă cu toate ingredientele necesare pentru a cuceri Oscarul (amor nebun, trădări, amante, lacrimi, copii din flori şi altele), românii s-au împărţit în două tabere. Cei care îşi spun că era timpul ca lui Băsescu să-i cadă hăhăiala pe chelie, pe de o parte. În cealaltă tabără, fanii preşedintelui. Da’ mulţi.
În mijlocul acţiunii apar tot impul pioni noi. Crin Antonescu şi Principele Radu ar fi doar doi dintre ei. Din păcate însă, şansele ca pionii să se transforme în nebuni şi să-i dea mat regelui sunt minime, mai ales dacă alegerile prezidenţiale vor fi în vară, aşa cum se zvoneşte. Dacă pesedeii nu vor deturna intenţiile lui Băsescu. După vechiul obicei strămoşesc, opoziţia – că români sunt şi cei din opoziţie – se trezeşte în ceasul al doisprezecelea. Cam târziu, fiindcă am trecut la ora de vară. Aşa că nu ne rămâne decât.... să trăim şi-atât. Bine o să trăiască alţii. Băsescu adică, asta în situaţia în care tirul nu se va înteţi şi nu se va trece la arme de calibru mai mare. Şi nici aşa nu-i sigur. Pentru că sensibilul popor român e de neclintit. Oricîte lături s-ar vărsa din hârdăul politicii, nouă ne place. Ne place limbajul de mahala al lui Băsescu, ne plac şi vilele lui, indiferent din ce bani sunt cumpărate, şi ne place felul în care face legea în ţara asta, lege pe care tot el o aplică ori o încalcă, după bunul plac. Ne plac preşedinţii jucători ori judecători, cum le-o fi zicând.
Fiecare popor are conducătorii pe care-i merită, nu-i aşa? Şi multe altele. Şi pe toate le merităm.