Boala cronică a românului

De: Mariana Cioloboc

O tânără şi neliniştită moderatoare a unui talk show la una din televiziunile naţionale se arăta îngrijorată la o oră de maximă audienţă de faptul că baronii locali suferă de pe urma crizei economice.

Presa se isterizează cu privire la monitorizarea sms-urilor şi a convorbirilor telefonice. Poate că de-aia omul din clasa de mijloc tace şi înghite în sec când vede cum o iau preţurile razna ori cum s-a umflat moneda euro. Şi staţi liniştiţi, nu transpiră din cauza diferenţei  de curs valutar ci pentru că are de plătit chiria. Tot duduia care murea de grija baronilor locali ne explica senină că „pe vremuri se fura” iar acum nu se mai fură. Aşa e, n-a mai rămas nimic de furat. Aşa că nu ne mai plângem. Nici de creşterea preţurilor, nici de salariile mici, nici de hoţia la drumul mare, pe care o considerăm o consecinţă firească a faptului că „am vrut democraţie”.
Îmi povestea o cunoştinţă cu ceva vreme în urmă că i-a căzut repartitorul montat pe calorifer. Cu gândul să anunţe firma care l-a montat, l-a pus pe un raft în debara, ca să constate, câteva ore mai târziu, că repartitorul ei continua să înregistreze consumul de energie termică. În debara. Stupefiată, l-a mutat în frigider. Ceasul continua „să se învârtă”. Din punctul meu de vedere, această întâmplare e strigătoare la cer şi nu o pot cataloga altfel decât hoţie la drumul mare. Sunt convinsă că situaţia nu e singulară, doar că nu a mai fost sesizată de altcineva. Sau acel cineva a preferat să facă ceea ce a făcut şi persoana despre care vă povestesc. Adică nimic.
A face...”nimic” sau a nu face nimic a devenit, după 89, boala cronică a românului. Spun după 89, pentru că acela a fost momentul în care a făcut ceva. De-atunci încoace...nimic. Până atunci, cel puţin, făcea haz de necaz. Acum nici de bancuri nu ne mai arde.
Până când se va găsi medicul care să trateze această boală, noi o să bem ceaiuri fierbinţi cu lămâie şi o să ne punem comprese cu apă rece. Cel puţin să ne-mbătăm.