A căzut iarna globalizării peste noi

De: Eugenia Kiss

Poate mai mult ca în alţi ani, iarna care a coborât peste noi, brusc, ne-a luat prin surprindere. Şi nu vorbim numai de iarna care s-a abătut peste termometre ci şi de iarna financiară care, insistent, bate la uşă.

Aţi auzit cumva că e criză finaciar economică în Statele Unite? Nu va mai fi pentru că dolarul în loc să scadă, s-a apreciat. Astfel că un  dolar acum îl cumpărăm cu trei lei şi ceva bănuţi. Se pare că au început deja să lucreze la ''negru'' confraţii de peste Atlantic. Ne-a trebuit o Europă Unită? O avem în toată măreţia ei. Băncile româneşti au suferă de aceaşi boală europeană, pentru că toate sunt doar filiale ale vestului, acum cât se poate de sălbatic. Singura bancă romanescă, CEC-ul o duce foarte bine. Să-i fie de bine.
Dar ce ne facem cu pensiile. Pentru că deja după cum gura primului om al ţării a grăit, fondul de pensii este ameninţat. Oare să-l mai credem după ce ne-a mai minţit că vom trăi mai bine? Sau a fost doar o urătură?
China a anunţat că a început să îşi revină din  începutul crizei economice, iar în Dubai arabii nici nu ştiu ce înseamnă acest cuvânt...
În schimb ştiu bulgarii că nu e cazul să îşi facă griji, din moment ce trei mari uriaşi economici se mută de la noi la sud de Dunăre.
Oare ce-o fi în capul nostru?
A început criza şi o primă măsură luată a fost renunţarea la taxa de primă înmatriculare auto. Sau cam aşa ceva. Păi oricum costă Dacia o căruţă de bani şi nici la preţul ăsta nu o mai cumpără românii. La cum arată, tot una second hand e mai bună. Tariceanu ştie... că doar îşi protejează în continuare afacerile. Aţi auzit că Citroen livrează comanda ''pe moment''?
De ce atunci când  cineva o dă-n bară noi suntem primii care simţim din plin lovitura? N-am înţeles şi nici nu voi înţelege. Oriunde a fost o adiere de vânticel la noi a luat proporţiile unui uragan.
Oare în Somalia de ce nu e criză? Că oricum nu suntem departe de ei. Nu mă mai gândesc nicidecum că această analogie nu ar fi fost posibilă în urmă cu vreo 20 de ani.  Spune cineva că sunt nostalgică? Nici poveste. Doar că mi-e dor de normalitate. Mi-e dor de independenţa noastră. Am vrut globalizare... o avem şi să ne fie, totuşi, de bine. Deşi după cum se vede acum...