Două lumi

De: Mariana Cioloboc

Mă apuca un soi de furie, inexplicabilă, atunci când îi auzeam pe românii ce trăiau „afară” că îşi renegau originea. Nu puteam să-i înţeleg pe cei care renunţau la cetăţenia română în favoarea celei de adopţie. Mi se părea nefiresc dispreţul cu care vorbeau despre poporul din care, în ciuda dispreţului lor, făceau parte.

 Am trăit însă experienţa unei călătorii – i-aş spune „iniţiatice” – în urma căreia am realizat de unde dispreţul, de unde înverşunarea, de unde toată această frustrare a românului care deşi, un străin printre străini, prefera dezrădăcinarea acelui patriotic „acasă”.
Mă întreb şi eu, acum cu aceeaşi frustrare, de ce se poate aiurea şi nu se poate aici? De ce Croaţia care a trecut printr-un război poate iar România nu, de ce balcanica Slovenie reuşeşte să egaleze dacă nu chiar să depăşească idilica Elveţie iar noi ne zbatem în aceeaşi neputinţă de acum 18 ani.
Indiscutabil şi-au pus aceleaşi întrebări toţi cei care au văzut diferenţele incomensurabile între „noi” şi „ei”. Unii au dat vina pe vechii guvernanţi şi l-au înjurat pe Ceauşescu, alţii pe noii guvernanţi şi l-au înjurat pe Iliescu şi toti cei care i-au urmat. Puţini însă au dat vina pe ei înşişi sau pe noi înşine, ca naţie incapabilă să înţeleagă faptul că Dumnezeu îţi dă dar nu-ţi bagă în traistă. Nu am să fac nici o analiză macro sau micro-economică, geo-politică sau socială. Am să dau doar câteva exemple care, pentru mine, au fost mai sugestive decât orice studiu al oricărui analist. În Croaţia, Slovenia, în satele Toscanei ori ale Ţării Bascilor, în Elveţia, Austria ori Germania nu am reuşit să văd, cu toate că le-am căutat cu privirea, nelipsitele peturi, chiştoacele de ţigări ori ambalajele de hârtie, aruncate pe marginea drumului din România. Nu m-am simţit umilită în vreun restaurant ori în vreun magazin, nu m-am simţit insultată de vreun funcţionar arogant ori plictisit, mi s-a vorbit cu respect şi consideraţie în ciuda  faptului că veneam din România, am fost tratată regeşte pentru că aşa înţeleg slovenii, croaţii, italienii, spaniolii, austriecii, nemţii, elveţienii noţiunea de „serviciu”. Şi-am înţeles şi eu că ei trăiesc într-o lume, iar noi în alta iar bariera dintre ele nu are legătură nici cu opresiunea comunistă, nici cu vreo ticăloasă guvernare ori incapacitatea politicienilor, ci cu bunul simţ, gradul de civilizaţie şi capacitatea de afi...OM.