Candidatul Cale Ferată

De: Sorin Simion

De la primele alegeri libere din România postcomunistă, din 20 mai 1990, candidaţii şi partidele politice şi-au format obiceiul de a promite marea cu sarea. Că doar nu costă nimic să promiţi. E gratis.

Năravul acesta, de a minţi cu bună ştiinţă – pentru că asta fac acei candidaţi care promit lucruri despre care ştiu precis că nu se vor pune în practică: mint – e atât de adânc înrădăcinat, încât vor mai trece, probabil, alţi 18 ani până la eradicarea sa. Sau mai mult.
Să luăm şi un exemplu concret: unul dintre candidaţii la şefia Consiliului Judeţean Mureş promite, peste tot pe unde îl ascultă cineva, că va construi, ţineţi-vă bine, „o cale ferată electrificată între Sighişoara şi Tîrgu Mureş”. Îmi amintesc că un astfel de proiect aveau şi comuniştii, prin anii ’80. Numai că l-au abandonat din cauza costurilor imense. Şi candidatului cu pricina (nu-i mai dăm numele, că s-a făcut deja destul de râs şi, în plus, nici nu avem contract de publicitate cu dânsul) îi e foarte clar că e imposibil să construiască acea cale ferată, în viitorii patru ani. N-o va face nici în următorii 40 ani, pentru că numai 2-3 km de cale ferată electrificată costă cât tot bugetul judeţului pe un an. Numai studiile de fezabilitate şi proiectul căii ferate necesită cel puţin patru ani. Numai la gara din Sighişoara se lucrează de mai bine de doi ani şi tot nu e gata. Dacă, presupunem, cel care a promis o asemenea absurditate, că va construi o cale ferată electrificată Sighişoara-Tîrgu Mureş, în calitate de preşedinte al CJ Mureş, va fi ales în această funcţie, înseamnă că ne merităm soarta. Doar şi în 1990 alegerile au avut loc tot în Duminica Orbului. Ca şi cele de acum.
Hitler scrisese, în biblia nazismului, „Mein Kampf”, că o minciună are şanse cu atât mai mari să fie crezută cu cât e mai gogonată. Dacă Fuhrerul nu s-a înşelat, avem atunci şi un favorit la preşedinţia Consiliului Judeţean: candidatul Cale Ferată.