Cobor la prima

De: Mariana Cioloboc

Să mă ferească Dumnezeu de „norocul” navetistului! Călătoria cu autobuzul spre o altă localitate s-a transformat într-un coşmar. Din păcate, unii dintre noi o fac zilnic şi tot zilnic se roagă să se schimbe ceva. Nu există nici o garanţie a acestei schimbări chiar dacă cei responsabili din cadrul Consiliului Judeţean promit corectitudine şi transparenţă totală la licitarea traseelor. Miza jocului face ca să privim cu neîncredere orice promisiune.

Călătorul vrea doar să călătoreascî. Dacă se poate într-un mod decent şi civilizat.
Azi, orice călătorie pare o aventură. Dacă autobuzul e cât de cât curat şi pus la punct, atunci cu siguranţă cursa va fi una de raliu, cu viraje spectaculoase şi frâne care te aruncă pe scaunul vecinului din faţă. Asta dacă nu te înghesui cumva pe culoarul dintre scaune. E bine să te înarmezi cu multă răbdare pentru că oricum nu ştii ora exactă de plecare. Iar dacă ai neşansa să dai peste o rablă de microbus, atunci ar fi bine ca drumul să fie unul scurt. Trecând peste faptul că e foarte posibil să nu primeşti vreun bilet de călătorie, vei fi nevoit să asculţi ultimul hit al lui Guţă şi toate comentariile şoferului referitoare la nenorociţii care au permis de conducere şi circulă pe şosele. Foarte probabil e ca să nu găseşti nici un loc liber. Pentru că o cucoană plină de ifose şi vădit deranjată de cotul pe care ţi l-ai proptit în umărul ei şi-a clădit paporniţele pe scaunul de la fereastră şi le păzeşte încruntată.
Şi să deschidă cineva un geam, vă rog! Sau mai bie cobor la prima. Şi o iau pe jos!