Fără noimă

De: Mariana Cioloboc

Oare pentru câţi dintre noi, Kosovo înseamnă ceva? Oare câţi dintre noi urmăresc ştirile şi îşi pun întrebări legate de situaţia politică din Balcani? Prea puţini, am constatat cu stupoare în aceste zile.

Ce-i drept sunt alte lucruri mult mai aproape de noi, care ne ridică probleme şi ne crează insomnii. Că s-a scumpit gazul şi odată cu el fiecare bucătură de pâine. Că un ministru zelos găseşte de cuviinţă să impoziteze mizera alocaţie a copiilor care numai ce s-a mărit de o lună la exorbitanta sumă de 32 de lei. Că o să plătim impozit şi pe prima de Crăciun şi pe mielul de Paşte şi pe abonamentul de autobus pe care-l plăteşte patronul. Scuze se găsesc destule. Probabil există chiar o raţiune în această măsură aberantă şi umilitoare. Care însă nu mai are legătură cu noi, ci cu ambiţii, orgolii şi încleştări politice fără noimă.  Pentru că nu mai există nici o noimă în nimic. Ori bucurii mărunte. Parcă a încetat să mai existe şi speranţa într-un mâine mai raţional decât azi. Starea de normalitate a devenit o iluzie telenovelistică. Şi nici n-am mai ştii să o percepem ori să o identificăm. Profesorii îşi împuşcă elevii. Mamele îşi abandonează copiii. Iar românul votează la fiecare scrutin, amăgindu-se că votul lui contează. Şi chiar aşa şi este. Votul lui contează pentru fiecare politician uns prin vrerea poporului şi împotriva lui Dumnezeu.