De Dragobete, iubeşte româneşte!

De: Mariana Cioloboc

Ori ungureşte, dacă-ţi cade mai bine. Între TE IUBESC şi SZERETLEK nu e nici o diferenţă. Ingredientele sunt aceleaşi: un el şi o ea. Invitaţia Televiziunii Tîrgu Mureş sună în felul acesta din dorinţa de a arăta că avem ceva al nostru şi nu ar trebui să importăm de la americani până şi o banală formă de manifestare a unui sentiment.

Mă întreb dacă oamenii mai au curajul să povestească despre dragoste. Sau dacă mai au timp şi resurse să se îndrăgostească şi să-şi trăiască poveştile de dragoste cu adevărat. Nu vorbesc despre adolescenţii de 15-16 ani care au capacitatea să trăiască în fiecare zi marea şi unica iubire. Ci de ceilalţi, oamenii maturi, cu slujbe şi probleme existenţiale reale. Cuplurile. Mai vechi, mai noi, cu copii sau fără. Cât de mult se detaşează de tot şi de toate ca să-şi arate unul altuia că simt, doresc, visează, vibrează. Câţi bărbaţi mai aduc flori femeilor, câţi bărbaţi îşi invită jumătatea în oraş la o cină romantică. Ori câte femei pregătesc cina cu emoţie, în aşteptarea bărbatului, sau zâmbesc în sinea lor atunci când îi fac o surpriză  plăcută. Câte resurse mai ai pentru un strop de romantism şi un cuvânt tandru? Probabil prea puţine. Şi aşa murim câte puţin sufleteşte, uităm să mai zâmbim, să mai glumim, să mai râdem, să ne mai tachinăm şi să împărţim deoptrivă binele şi răul cu dragoste şi seninătate.
Poate că, măcar o zi pe an, de Dragobete, ar trebui să spunem te iubesc celui de lângă noi. Şi să punem în aceste cuvinte tot ce am uitat să spunem, să facem, să dăruim într-un an întreg.