Gustul amar al politicii

De: Cora Muntean

Cine mai crede, în ţara asta, că politicienii sunt interesaţi de problemele reale ale cetăţenilor, ori este naiv, ori interesat în susţinerea lor. Cine mai crede că un politician doreşte dezinteresat să ocupe o anumită funcţie în structurile unor instituţii trebuie neapărat să se confrunte cu acel personaj pentru o problemă minoră şi, cu siguranţă, îşi va blestema zilele.

 Funcţiile sunt dorite fie din dorinţa de a parveni, fie pentru a epata. Adică, dacă eşti cât de cât important, ai ocazia să te vadă neamurile la televizor sau eşti invitat la petreceri, unde nu pierzi timpul ci te apuci să strezezi pe alţii cu tot felul de probleme. Asta, desigur în pauzele în care nu ai gura ocupată cu mâncare, pe care nu o ratezi din simplul motiv că este gratis. Dacă mai prinzi o ocazie şi dai mâna cu un ministru sau chiar şeful statului, ăsta va fi unul dintre momentele de neuitat şi de povestit nepoţilor, cu înfloriturile de rigoare. De aceea, noi cetăţenii obişnuiţi, sfătuiţi în Biserică să ne rugăm pentru conducătorii noştri, ar trebui să ne rugăm pentru noi, că pentru ei chiar nu este cazul. Dă Doamne să nu ajung în spital că mor cu zile dacă nu am bani de şpagă! Dă Doamne să nu ajung în faţa judecătorilor că sigur ajung în puşcărie! Dă Doamne să nu ajung în faţa unui funcţionar cu vreo problemă că fie ajung la spital cu nervii, fie la puşcărie. Tot din motive de nervi. Şi, în sfârşit, noi l-am ruga pe Domnul să facă ceva să scăpăm de ei. De exemplu, să plece într-o ţară exotică, unde să cheltuiască tot ce au acumulat. Să se întoarcă săraci şi să trăiască şi ei ca toţi oamenii.