Vremea porcilor

De: Laurentiu Blaga

Între pistolul special cu glonţ captiv care asomează animalul şi tradiţionalul cuţit de casă, cu vârful ascuţit în decembrie, românul alege a doua variantă în ciuda trâmbiţatelor norme europene. Va trece multă vreme până când românaşul nostru va fi sensibil la suferinţa bietelor porcine şi va renunţa la vechiul şorţ pătat şi plin de unsoare punându-şi halatul şi boneta albă, imaculată, cu miros european.

 Porcărie mai mare mi se pare însă situaţia vilelor de protocol, în care aleşii noştri se lăfăie la preţ redus, sfidând cu neruşinare orice limită a bunului simţ. Un realizator de radio spunea pe această temă, că ar trebui să ne simţim violaţi în intimitatea noastră, deoarece acele case cu chirie modică dar cu condiţii de demnitar sunt, de fapt, ale oamenilor, plătite de la bugetul nostru, al tuturor, violat şi siluit zilnic din toate părţile. De aceea, greaţa ar trebui să ne ia pe toţi deodată  şi pe fiecare în parte, de câte ori vine câte un politruc în costum Armani cu insignă la rever şi ne dă lecţii de moralitate, ba ne mai şi ceartă pentru că, într-un moment de lehamite colectivă, am îndrăznit să punem ştampila unde nu trebuia. Şi astfel, preferăm guiţatul tradiţional de Ignat, celui cu accente metafizice. Aşa cum preferăm pomana porcului mioritic, celei electorale, cu gust de promisiuni.