“Măi, uninominalilor!”

De: Laurentiu Blaga

După ce în urmă cu doi ani, Traian Băsescu se ferea de uninominale precum preoţii turnători de tămâie, mult prea fericitul preşedinte al României vine în preajma alegerilor europarlamentare cu o propunere al naibii de portocalie, legată (cu aţă albă) de introducerea votului uninominal la viitoarele alegeri parlamentare.

E adevărat, oamenii îşi schimbă opiniile după interesele de moment însă, în acest caz, ridicolul devine tot mai asumat şi, mai grav, nu are repercusiuni asupra atitudinii votanţilor. Nu mai puţin ridicoli, de cealaltă parte a crizelor politice planificate, se află liberalii lui Tăriceanu care, baricadaţi în Palatul Victoria, încearcă să rămână pe poziţia numită impropriu în cazul lor “putere”, măcar până la viitoarele alegeri. Astfel, joaca de-a uninominalul devine tot mai mult subiectul zilei pentru o Românie ameninţată cu cartonaşul roşu de Comisia Europeană. Şi aceasta, pentru că agenda publică românească nu există. Există doar o mare inertă de votaci, de care politicienii - fie ei votaţi pe liste sau uninominal – râd cu gurile lor populiste până la urechi, fără vreo mustrare de conştiinţă sau vreo remuşcare. În definitiv, esenţa votului uninominal, aceea de a trimite pe cine trebuie în parlament şi nu pe cine vor ei,  păleşte pe lângă ideea principală a guerillei politice din aceste zile: cine vă aduce votul uninominal în viaţa de alegător. Pentru că, vorba aceea: “omul sfinţeşte locul” dar îl poate şi spurca.