Târgurile Sânpetrului

De: Mihai Teodor Naşca

A devenit o tradiţie ca la mijloc de lună iulie, în localitatea Sînpetru de Cîmpie să se organizeze tradiţionalele târguri de vară. Un bun prilej pentru locuitori de a-şi vinde animalele sau de a le expune dar şi de a se întâlnii cu rudele plecate departe. Niciodată nu a purtat numele de “Fii satului” această manifestare însă una dintre menirile ei a fost de reîntâlnire.

An de an, fără excepţie chiar şi în perioada comunistă, pe 10 iulie se ţinea târgul de cai, poate cea mai spectaculoasă dintre cele trei zile de târg. Chiar dacă acum caii sunt aduşi mai mult pentru paradă decât pentru vânzare sau schimb, existau vremuri în care această localitate era vestită pentru târgul de cai. Veneau la târg  din Grecia, Italia şi Ungaria, iar notarul satului îşi aduce aminte de vremurile în care consemna un număr mare de animale vândute străinilor. “Gura Ciosurilor”  a fost aleasă ca locaţie în ultimii ani, pentru că aici existau condiţiile de încercare a cailor pentru a li se dovedi capacităţile şi evident pentru a li se stabili un preţ cât mai bun. Târgoveţii veneau din satele din apropiere dar şi din  judeţele vecine, însă primii care veneau cu căruţele acoperite cu coviltir erau rromii nomazi, care soseau cu cel puţin o zi înainte şi îşi instalau tabăra. Mulţi spun chiar că târgul se făcea cu o seară înainte de ziua stabilită, atunci se vindeau cei mai buni cai, iar în ziua târgului era mai mult spectacol.
Şi anul acesta târgul a avut o amploare deosebită. Sute de cai, înhămaţi sau doar legaţi de căruţe aşteptau mai cuminţi sau fără stare să fie vânduţi, schimbaţi sau cumpăraţi, însă vremurile grele le-au mai scăzut din preţ. Au fost cai vânduţi şi cu sume mai mici de 1000 de RON, iar pentru cei mai buni s-a plătit şi 3500 de RON. Preţuri mici, spun târgoveţii însă altele sunt vremurile acum, iar agricultura nu e nici ea una deosebită, mai mult anul acesta a fost şi secetă.
Pe lângă cai, sau căruţe în târg s-au găsit şi comercianţi de hamuri, clopoţei sau zurgalăi, diverse lucruri ce folosesc cailor, însă puteai cumpăra şi unelte agricole şi evident nelipsita turtă dulce numită şi “puiul târgului” chiar dacă astăzi nu prea mai sunt turte din secară.
După doar două zile, în 12 iulie se ţine un alt târg, cel de vaci, care are însă o mai mică amploare decât cel de cai, târgoveţii vin doar din satele din apropiere, întrucât deplasarea bovinelor pe un drum lung nu este întotdeauna o idee foarte bună. Şi preţul bovinelor a scăzut foarte mult din cauza neaprecierii preţului laptelui, dar tradiţia trebuie păstrată şi în amintirea anilor trecuţi oamenii îşi scot vitele din curte fie şi pentru a le vedea preţul sau  aşa cum spun localnicii “cum mere târgul”.
Manifestările s-au încheiat la Sînpetru de Cîmpie, duminică cu Ziua Tîrgului sau aşa cum localnicii o mai numesc şi “târgul de oameni”, când ia aspect de serbare câmpenească cu mâncare şi băutură şi chiar un bal la finalul zilei.