Repere mureşene, Sînpetru de Câmpie

De: Mihai Teodor Naşca

În partea centrală a Transilvaniei, între Someşul Mic şi Someşul Mare la nord şi Mureşul la sud, se întinde Câmpia Transilvaniei, imporantă regiune agricolă a României, formată din dealuri joase, brăzdate de văi largi, cu numeroase sate răsfirate. Comuna Sînpetru de Câmpie este situată în această zonă, la 40 km de Tîrgu Mureş şi 70 km de Cluj-Napoca, pe DN 16, ce trece prin partea nordică a comunei, partea de nord-vest a judeţului Mureş, la limita cu judeţul Bistriţa-Năsăud, pe cursul pârâului Şesu. Sub raport administrativ, comuna cuprinde şase sate: Sînpetru de Câmpie (reşedinţa comunei), Dâmbu, Tuşinu, Sângeorgiu de Câmpie, Satu Nou şi Bârlibaş.

Localitatea Sînpetru de Cîmpie este atesată documentar într-un documnet scris în limba latină, la 24 iunie 1305, localitatea fiind pomenită cu numele Sancto-Petru. Satele Tuşinu şi Dîmbu - 20 ani mai târziu cu numele Tuson, respectiv poss Tumb. Mai târziu mai apar atestări documentare - acestea fiind în cea mai mare parte acte de proprietate asupra unor terenuri.
În 1992 erau 3.278 locuitori, iar la recensământul din 2002 au fost înregistraţi aproape 3.200 de locuitori, dintre care 79,5% români, 8% maghiari, iar restul rromi şi germani. În ceea ce priveşte infrastructura şi utilităţile, despre comuna Sînpetru de Cîmpie putem spune că marea majoritate a locuitorilor beneficiază de alimentarea cu gaz metan, excepţie făcând doar satul Bîrlibaş. De alimentarea cu apă beneficiază aproximativ 200 familii, iar în prezent există un proiect pentru alimentare cu apă în patru dintre satele comunei, valoarea fiind de aproximativ 39 miliarde de lei vechi. Prin fonduri SAPARD au fost asfaltate unele drumuri comunale, iar din fonduri europene, Căminul cultural a fost complet modernizat. În toamnă urmează să se facă un studiu de fezabilitate pentru realizarea canalizării. Potrivit primarului, Matei Canceu, există un studiu pentru extinderea şcolii cu încă patru săli de clasă. Un alt deziderat al executivului sânpetrean este obţinerea unui buldoexcavator.Acces la internet este la primărie şi şcoală, însă comuna beneficiază de servicii de cablu tv şi televiziune digitală.
Marea majoritate a populaţiei este implicată în agricultură, un motiv plauzibil ar fi acela că această comună se află la distanţe apreciabile de marile oraşe ceea ce presupune şi naveta. În principal sânpetrenii cresc vaci, cele mai numeroase, însă lipsa unor dispozitive necesare procesării şi păstrării laptelui, o parte dintre locuitori sunt dispuşi să renunţe la a mai creşte mai mult de o vacă. Există un intreprinzător care a reuşit să lucreze mai multe hectare de pământ. Şi apicultura este bine reprezentată, condiţiile fiind prielnice.
Cei peste 370 de copii, preşcolari şi şcolari se pot bucura de condiţii deosebite şi de dotări. Există cinci şcoli, deservite de 26 cadre didacticeNu există clase cu predare bilingvă, iar din luna martie a acestui an a fost dat în folosinţă un Centru de Documentare şi Informare. Din toamnă, copiii aflaţi în satele cu şcoala comasată se vor deplasa cu două microbuze, unul fiind de dată foarte recentă. Şcolile din Dîmbu şi Satu Nou trec şi ele prin mai multe operaţii de modernizare şi reabilitare a utilităţilor.
Pe lângă ortodocşi, care sunt majoritari, în comună există reformaţi, martori ai lui Iehova, adventişti şi penticostali. În comună există 6 biserici  din care patru ortodoxe, două reformate şi evident casele de rugăciuni specifice fiecărui rit. Doar satul Bîrlibaş nu are o biserică, însă de ceva vreme beneficiază de o clopotniţă.
Perioada lungă de secetă, nevoia de drum reparat şi întreţinut, libertatea de a vinde şi cumpăra animale sunt doar câteva dintre nevoile sânpetrenilor. Până la momentul ajungerii la stadiul de comună europeană, locuitorii încearcă să îşi calculeze timpul după propriul ceas, al ţăranului obişnuit cu coasa şi sapa, de care nu se desparte uşor.