Rapiţa de toamnă – cultura viitorului

De: Ovidiu Dan, inginer agronom

Pe lângă cererea foarte mare şi preţul bun de pe piaţă pentru rapiţă, această cultură este preferată de către fermieri şi pentru că nu este la fel de pretenţioasă şi de sensibilă la condiţiile climatice precum cea de grâu sau porumb, de exemplu.

Pentru că s-a încheiat campania de recoltare a rapiţei, orzului şi a grâului, dorim să punctăm câteva aspecte privind modul cum trebuie pregătit solul imediat după recoltare, astfel încât acesta să se prezinte în condiţii cât mai bune pentru înfiinţarea unei noi culturi de toamnă. În cazul de faţă vom face referire la situaţia în care se va semăna rapiţă de toamnă după orz şi grâu. În primul rând, subliniem faptul că orzul şi grâul sunt foarte bune premergătoare pentru rapiţă. Grâul şi orzul au particularităţi biologice diferite faţă de rapiţă, fapt care face ca aceste trei culturi să nu aibă boli şi dăunători comuni şi să aibă cerinţe diferite faţă de fertilizare. Prin faptul că rădăcinile grâului se dezvoltă în straturile superficiale, iar rădăcinile rapiţei pătrund profund în sol, elementele nutritive rămase neutilizate de grâu vor fi valorificate de către plantele de rapiţă. Patul germinativ pentru rapiţă se realizează în condiţii bune dacă paiele de la cultura premergătoare se mărunţeşte şi se distribuie uniform la recoltare, sau se îndepărtează după aceea. Pentru fiecare tonă de paie încorporată, se aplică 7-10 kg de azot la hectar, pentru a evita „foamea de azot”.Pentru o mai bună dezvoltare a sistemului radicular de rapiţă, solul trebuie să fie fisurat şi mobilizat pe adâncime de 15-18 cm, de accea, la pregătirea patului germinativ sunt de preferat utilajele care au organele active de tip dinte, nu disc.De asemenea, este foarte important controlul buruienilor până la semănat. Acest lucru se realizează prin mai multe metode, mecanice sau utilizând erbicide, ţinând seama de spectrul de buruieni din fiecare sol, de rezerva de apă din sol şi de dotarea tehnică disponibilă.Când este suficientă apă în sol, efectuarea arăturii precedată de dezmiriştit este o variantă aplicată cu bune rezultate. După arătură, solul trebuie mărunţit de obicei prin două lucrări. Este bine ca cel puţin cea de-a doua lucrare să fie cu combinatorul. Dacă nu se poate realiza acest lucru şi patul germinativ este prea afânat, trebuie tăvălugit înainte de semănat. În ultimă fază, când există puţină apă în sol, cele mai bune variante sunt cele în care se folosesc mai puţine lucrări, fără o mobilizare accentuată a solului.  

În ultimii 13 ani, suprafaţa cultivată cu rapiţă din ţara noastră a crescut de peste 1.500 de ori.

Suprafaţa cultivată cu rapiţă era în 1995, în România, de numai 300 de hectare, conform datelor Ministerului Agriculturii. Anul acesta a depăşit 460.000 de hectare, iar analiştii se aşteaptă ca trendul ascendent să continue şi în viitorul apropiat, în special ca efect al strategiei energetice a Uniunii Europene. Judeţele Călăraşi, Constanţa şi Ialomiţa se află pe primele locuri în topul judeţelor cu cele mai mari suprafeţe cultivate, respectiv cu 53.000 de hectare, 45.775 de hectare şi 42.921 de hectare. Din păcate, judeţul Mureş este codaş la acest capitol, neavând cultivate în acest an nici 1.000 de hectare.
Rapiţa este o cultură care poate aduce profit începând cu o producţie de 1.500 kg/ha, pe terenuri nepretenţioase, dar bine lucrate. Costurile de înfiinţare şi de întreţinere sunt de aproximativ 1.500-2.000 lei/ha, iar producţia obţinută, dacă se respectă toate verificările tehnologice, 1500-2.000 kg/ha şi chiar 3.000 kg/ha, dacă se distribuie îngrăşăminte chimice trifazial.
Preţul de cumpărare în acest an a fost de 1,3 lei/kg, subvenţiile acordate au fost de 720 lei/kg, rezultând un profit de peste 1000 lei/ha, la o producţie medie de 2.000 kg/ha, spre deosebire de grâul de toamnă, la care se obţine un profit de doar 300 lei/ha la o producţie de 3.000 kg/ha, cu preţ de 0,5 lei/kg şi subvenţii de 820 lei/ha.