Ia vedeti filmul asta. intamplator filmul celor de la Washington Post contine si povestea unei familii de mureseni. sau poate nu intamplator.
Familia Ghemes din Mures este probabil aleasa pentru reprezentativitatea ei, intru saracie, pentru România..
Filmul il gasiti la adresa http://byrev.blog-u.net/2007-07/romanias-hopes-lie-with-eu/
Dl Ghemes zice ca nivelul de trai foarte scazut din romania este cauzat de nivelul foarte ridicat al coruptiei si ca la toate nivelele este coruptie dar statul nu actioneaza impotriva ei decat la esaloanele inferioare.. intelept dl ghemes..
Acum o saptamana am vazut pentru prima data emisinea produsa de Televiziunea Locala (nota bene) Analog din Timisoara, si cumparata de TVR, intitulata simplu ”Poporu’ zice”. Cu “reporter inside”, cum zic ei, Radu Muntean. pe scurt: acest jurnalist a fost inchis in ultimii patru ani jumate in penitenciarul de maxima securitate din Timisoara pentru talharie, iar de o vreme incoace niste minti destepte s-au gandit sa recupereze mediatic povestea asta, dand nastere unui soi de reality show/serii de reportaje din mijlocul detinutilor.
Traian Basescu a facut 2 plangeri surprinzătoare. Una penală şi alta penală. Nicolăescu şi Guvernul sunt cei pârâţi la oamenii Preşedintelui. Procurorii. De către Preşedinte. Primul, pentru că a vorbit urât de primul ales al ţării, iar cel de al doilea, Colectivul, pentru că a oprit defrişarea unui parc naţional. Interesant va fi atunci când, in condiţiile legii, chemată va fi să se pronunţe asupra suspendării- individuale sau mai ştii poate chiar in grup- chiar comisia Preşedintelui. E oare varianta original românească, de reuşită a unei permanente nereuşite, respectiv dărâmarea Guvernului? Ce ţară frumoasă. Mai nou, a lui proces penal. In scurt timp nimănui nu i se va mai părea deplasat dacă va fi o propunere ca la intrarea in ţară, celor nou veniţi, li se va cere să platească bilet. Pentru spectacolul unic.
Îmi amintesc cu câtă emoţie mergeam la panoul ruşinii din faţa miliţiei Reghin, acu vreo 20 de ani, pentru a vedea cine mai e duşmanul poporului şi cu ce a mai atentat la bunăstarea societăţii multilateral.. bla bla .. Nu ştiu nici acum de ce-mi creşteau bătăile inimii în halul în care o făceau, cert e că mergeam şi-l priveam pe ”duşman” în ochi. Deşi nu am nici o amintire legată de Scînteia, am vazut mai târziu că propaganda comunistă de marginalizare a anumitor ”elemente negative” era dusă şi în presa oficioasă. ”Stâlpul infamiei” avea în această perioadă mai multe feţe şi dintr-un notiv anume funcţionau toate cu o eficienţă extraordinară. Îşi avea atunci, credeam până acum, perioada de glorie..
