Dna Cristina Modreanu vorbeste despre oprobiul public la care sunt supusi artistii, si finantatorii lor - vezi ICR- de catre media si pudibonzii de servici, despre reflexul “artei oficiale”, despre scopul artei in imaginarul romanesc. .
Mihai Gotiu scrie si el, in Clujeanul, despre noul scandal din jurul ICR. editorialul sau: De ce cultura e pentru oameni, nu pentru animale
“..TREZIREAAAA!!! Cultura nu este democratică. Valoarea unei opere de artă nu este stabilită prin vot universal! Prin vot se aleg politicienii şi doar privind o mare parte a mamiferelor din Parlament îţi poţi face o idee extrem de clară despre ce înseamnă “gustul comun”. ..” scrie Gotiu.
eu nu mai spun nimic. e inutil. citez doar cea mai frecvent folosita fraza intr-o asemenea situatie: “ma, eu recunosc ca nu sunt expert in arta , dar daca tu-mi zici mie ca aia e arta de calitate.. “. (aici auto-asumata modestie si buna cuviinta ia locul autoritatii profesionale, sau a culturii vizuale..)
ah, mai e una: “ma, eu refuz sa platesc, ca is totusi bani publici, asemenea mizerii care strica imaginea romaniei”. (aici patriotismul desantat cu iz de Cantarea Romaniei considera arta instrument de propaganda -cum a si fost 45 de ani in Ro-, nu manifestare libera si problematizatoare a unor minti/talente dornice sa se exprime neingradit)
singurele persoane ep care le-am vazut facand cumparaturi la expozitie. doua stapane de bichoni
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=o3g_Q8cVh6k]
scena am filmat-o sambata asta. dincolo de naivitatea oamenilor care le dau bani ma scoate din sarite indiferenta autoritatilor. politistii comunitari te amendeaza daca parchezi gresit masina, dar trec cu maxima indulgenta pe langa bebelusii folositi la cersit . sweet..
eram foarte curios sa aflu cum reuseste “24 ore muresene” sa obtina traficul pe internet, pe care oficial il are, cu 4 anuntuti electrica, 3 stiri nationale (nesemnate) si 2 comunicate de presa de la Primarul orasului, dl dr. Dorin Florea (dintre ele, unul cap de ziar).
dilema era si mai mare cand vedeam ca noaptea au trafic la fel de intens ca ziua. in plus daca faceam suma accesarilor din orasele romaniei (optiune oferita de trafic.ro) iesea un numar semnificativ mai mic decat numarul total de accesari, cel care determina pozitia in TRAFIC.ro
si atunci? ei bine, surpriza! urmasii lui Sobieski au descoperit gustul orasului nostru. dintre cele aproximativ 700 de accesari pe zi (la egalitate cu traficul concurentului de pe print, zi-de-zi.ro) mai bine de jumatate sunt din POLONIA. si asta zilnic. plaiesii nostri nu-s asa interesati de comunicatele cetatii muresului cat sunt voievodatele din jurul varsoviei.
restul e cancan (si frauda informatica)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5Ij0uxoBAQQ]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=t7JpLtpH0w8]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fWgT62xhTX8]
absolut legitim, protestul blogerului zoso - prin interventia pe o imagine erotica a campaniei anti-fumat - de care a scris si dna Popescu in paginile Informatiei de Mures, a fost “luat de bun” de catre colegii de trust ai Mihaelei, niste profesionisti desavarsiti. cum ii stiam. Imaginea campaniei (Mihaela pozand semi-nud) a fost ironizata de respectivul blogger prin adaugarea unui text-mesaj, cu tenta vulgara (bloggerul atragea atentia ca insasi campania, prin erotizarea unor personaje publice si cu imagine “curata”, duc in derizoriu si vulgaritate un mesaj grav). Restul e spectacolul oferit de colegii tembeli ai Mihaelei Radulescu. Care, pare-se, vrea sa protejeze/stimuleze potenta sexuala a romanilor prin aceasta campanie. Au trecut, se pare, vremurile cand prin birouri ovale de aiurea trabucurile reprezentau tot instrumentarul necesar pentru reusite sexuale .. la cel mai inalt nivel. fiecare cu nivelul lui/ei..
PS Adevarul remarca: Campania antifumat costa trei milioane de lei (peste 800.000 de euro) bani din bugetul Ministerului Sănătăţii. Soţul Mihaelei, Elan Schwartzenberg, a câştigat la sfârşitul lunii mai licitaţia în urma căreia a fost ales să realizeze afişajul stradal.
In Tg Mures, eu am vazut afisul la Macul Rosu.
Managerii americanii si cei japonezii au decis sa se întreaca într-un concurs de canotaj. Ambele echipe s-au antrenat din greu.
În ziua cea mare, se simteau pregatiti.
Japonezii au câstigat cu un avans de doi kilometri.
Americanii au fost extrem de descurajati ca au pierdut. Moralul lor s-a prabusit.
Managementul a decis ca motivul unei înfrângeri atât de zdrobitoare trebuie aflat, asa ca au angajat o firma de consultanta ca sa investigheze problema si sa recomande actiuni corective.
Consultantul a aflat ca echipa japoneza a avut opt oameni la vâsle si unul la cârma; americanii au avut un om care vâslea si opt oameni la cârma.
Asa ca, dupa un an de studii si milioane de dolari cheltuiti ca sa analizeze problema, firma de consultanta a ajuns la concluzia ca sunt prea multi oameni la cârma si prea putini la vâsle în echipa americana.
Pe masura ce se apropia ziua cursei din anul urmator, structura manageriala a echipei americane a fost complet reorganizata.
Noua structura cuprindea: patru manageri de cârma, trei manageri zonali de cârma si un nou sistem de urmarire a performantelor pentru omul de la vâsle, ca sa i se asigure stimulent în munca.
Anul urmator, japonezii au câstigat cu un avans de patru kilometri.
Umiliti, cei din corporatia americana l-au concediat pe vâslas pentru performante slabe si au acordat managerilor o prima, pentru ca au descoperit unde era problema.
mersi din nou Paul