Băgaciu - satul care i-a fascinat pe wikingi

De: Cora Muntean

Pentru ca danezii să ajungă mai rapid aici, au fost chiar zboruri speciale pe ruta Copenhaga -Târgu Mureş. Acum s-au obişnuit, au devenit de-ai casei şi vin la Băgaciu nu doar pentru distracţie ci şi pentru a-i ajuta pe săteni să dezvolte atât turismul, dar şi agricultura. Mai mult, nordicii s-au gândit şi la problemele sociale şi în urmă cu 5 ani au început să construiască o casă pentru bătrâni. Chiar dacă încă nu este gata, azi numeroase oficialităţi, în frunte cu ministrul Paleologu, au fost invitate să facă o vizionare a casei.

Un grup de 400 de danezi îndrăgostiţi de Băgaciu au demarat o acţiune de colectare pentru a putea începe o casă, unde bătrânii fără sprijin să-şi poată găsi un adăpost. Lucrarea a început în urmă cu 5 ani şi chiar dacă mai este mult până la final, danezii au simţit nevoia să arate ce au făcut. Pe parcursul anilor, sătenii s-au împrietenit cu danezii. Chiar dacă nu se înţeleg decât prin semne, cele două naţii, pot comunica de minune. Localnicii povestesc cum îi îmbracă în straiele lor ţărăneşti, le fac mămăliga tradiţională şi îi poftesc cu mare drag în casele lor. Wikingii sunt o apariţie inedită pe uliţele prăfuite din Băgaciu şi anumite activităţi, precum mersul cu gâştele, cositul sau adunatul fânului sunt pentru ei o modalitate de destindere.

Sânge albastru la Băgaciu

La Băgaciu a ajuns şi A.S. Prinţesa Eleonore-Christine zu Schaumburg-Lippe a Danemarcei. Chiar dacă este a 13-a moştenitoare, este totuşi de viţă nobilă, însă îmbrăcată într-o rochie simplă, bronzată în stil „tractoristic” Alteţa Sa se distrează la Băgaciu şi nimeni nu face plecăciuni în faţa ei. „Ce pot să spun? Că domnul Schreiber, împreună cu un grup danez şi în colaborare cu mulţi români, după cum am auzit, au ridicat întreaga casă. Chiar săptămâna trecută au fost multe schimbări aici. Cred că este minunat că relaţia dintre Danemarca şi România poate fi mai puternică”, a spus prinţesa.
 „Vinovat” de întâmplarea frumoasă de la Băgaciu este Torben Schreiber, consulul onorific al României în Regatul Danemarcei. Chiar dacă a cumpărat prima casă în urmă cu mulţi ani sub impulsul aprigei ţuice ardeleneşti, nu regretă deloc că a ales să investească la Băgaciu. În case, dar şi în oameni. „Este o idee pe care am avut-o la începutul acestui an potrivit căreia dorim să folosim această casă într-un mod mai comercial pentru că acum este aproape goală, deoarece oamenii care au fost aici s-au întors în Germania. Pentru a-i da viaţă venim cu noi idei: un concert în pivniţă, unul în casă pentru oaspeţii care vin în fiecare săptămână şi, de asemenea, pentru localnici”, a spus consulul.
Este îndrăgostit de Danemarca şi atunci este normal că este atras de Băgaciu. Ministrul Culturii, Toa-der Paleologu, vine cu mare plă-cere şi este mulţumit şi mândru de românii lui. „Pentru mine înseamnă foarte mult pentru că am văzut cum a început acest proiect. Mi se pare un proiect foarte frumos, ştiţi foarte bine cât de dragă îmi este Danemarca şi mă bucur de orice punte între cele două ţări. E transformarea eseului”, a spus ministrul, care a fost extrem de degajat la Băgaciu.
Până când danezii vor reuşi să termine casa, se mulţumesc cu verile petrecute alături de localnici.
Mica localitate Băgaciu, situată la o cotitură de Târnăveni nu este renumită în ţară. Însă acolo, în nordul Europei, mulţi danezi se străduiesc să pronunţe corect numele şi încearcă să-i convingă şi pe alţii că merită să vadă Băgaciu. Undeva în România.

Istorie
Localitatea Bagaciu este destul de izolată, aproape necunoscută chiar şi pentru mureşeni, dar priveliştea i-a fascinat pe danezi. Iniţiatorii proiectului danez îşi aduc acum familiile şi prietenii să-şi petreacă vacanţa la Băgaciu.
Satul Băgaciu este atestat documentar în anul 1351, cu numele Bogeschdorf. Înăuntrul bisericii din Băgaciu se află câteva minu­nate strane sculptate, împo­do­bite cu intarsii din secolul al XVI-lea, poate cele mai frumoase dintre toate câte s-au păstrat în bisericile de sat săseşti.
Biserica evanghelică din satul Băgaciu, pe numele lui german Bogeschdorf, a fost construită cu piatră adusă cu carul din munţii Cibinului. Ea a fost prima oară
atestată într-un document din 1389, dar actuala biserică sală în stilul goticului matur, cea pentru care a fost cărată piatra de la o asemenea distanţă, a fost construită câteva decenii mai târziu, la începutul secolului al XV-lea, înainte de anul 1421. Biserica păstrează un valoros altar poliptic cu sculpturi (1518), strane executate de
Johannes Reychmuth (1533) şi fragmente de picturi murale (sec. XV-XVI).
Fortificaţia ovală din jurul bisericii avea ziduri de apărare înalte de 8 metri, cu drumuri de strajă din lemn, astăzi dispărute, şi a fost dublată în nord şi în est de o cur­tină suplimentară.