Ceva recent

De: Andrei Vornicu

Mi se-nchid ochii de somn. Ar fi trebuit să pornesc dimineaţa spre Alexandria, la festivalul de teatru IdeoIdeis, dar s-a amânat plecarea pe poimâine. Va fi o experienţă memorabilă, dar epuizantă. Iar mai nou, toate experienţele m-au epuizat.

Mi-aş lua liber vreo două săptămâni, dar mi-e imposibil. Examenul la Film se apropie, iar eu mai am de vizionat o tonă de filme. Mai am de făcut deplasări la Bucureşti. M-au admis la Litere, la fără taxă, ceea ce mă bucură şi mă uşurează totodată. Drumul spre Capitală îmi e deschis şi am în faţă o alternativă sigură. Piesa de teatru la care lucrez stă neatinsă de aproape două săptămâni. Scurtmetrajul pentru admitere, însă, e aproape gata. Mai am de făcut montajul şi atât. Prima mea experienţă ca regizor mi-a mâncat nervii, dar mă bucur că am scos-o la capăt. Am tras la duble de credeam că-l egalez pe Kubrick. Am învăţat, de asemenea, să nu mă consum degeaba şi-n cea de-a doua zi de filmări am fost calm ca un cer senin. Am multă treabă, dar simt cum o forţă uriaşă mă copleşeşte, îmi invadează fiinţa şi se risipeşte apoi în efuziuni. Mă simt mai puternic ca niciodată, mă simt gata de orice. Mă simt special. Din păcate, mi s-au strâns prea multe pe cap şi nu mă pot concentra. Mi se înnoadă idei în cap, se-nvălmăşesc cuvinte, planuri şi vise delirează-n creierul meu de dimineaţa până seara. Percep ceva divin în toată această halucinaţie haotică, simt realizări aflate-n stadiu incipient cum se obiectivează treptat, cum capătă dimensiuni, se pigmentează, prind substanţă. Las lucrurile să decurgă de la sine, mă mulţumesc să le orchestrez cu fiecare fărâmă de putere pe care o conţin. Mi se pare extrem de ciudat, dar nu m-am mai simţit singur demult. Oameni, fiinţe, indivizi roiesc în jurul meu, descriu traiectorii bezmetice, aleatorii, se poticnesc în mine, îşi continuă traseul, cară amintirea mea cu ei ca nişte albume-n pană de fotografii. Mi se-nchid ochii de somn. Poate iau şi-un premiu la festival, deşi scopul meu este să-mi prezint spectacolul: creaţia mea. Dacă iese bine, oamenii vor aprecia. Poate vor lua la rândul lor ceva din mine, îmi vor presa amintirea în filele albumului lor. Nu ştiu pe cine voi mai cunoaşte, sunt curios şi-aştept. Sper să intru la Film. Am împrumutat o carte despre curentele în pictură. O voi studia pentru admitere şi pentru cultura mea generală. Picturile mă vor purifica şi poate mă voi regăsi în câteva din ele. Am să fiu atent la Hieronimus Bosch, oi fi vreun personaj din spectacolele sale fabulatorii. Mi se-nchid ochii de somn. În ultima vreme am visat tot ciudăţenii. Asta mi-a plăcut, un vis bizar compensează deseori cu succes monotonia unei zile ratate. Zilele mele n-au fost monotone, dar visele le-au dat în mod paradoxal un fel de coerenţă, le-au structurat amalgamul de contradicţii constitutive. Am visat prieteni pe care nu i-am văzut de mult. Când nu voi avea prieteni, voi visa că-i am. În mintea mea e haos şi e bine; exist mai mult cu fiecare erupţie declanşată, cu fiece fulger ce mă traversează. Mi se închid ochii de somn. Nu ştiu ce voi face mâine. Dar acum mă duc să dorm.