Carte de Crăciun

De: Eugenia Kiss

Răsfoiam zilele trecute cărţile copilăriei mele încercând să-mi dau seama cum de e posibil să trăim într-o lume în care accesul la carte să fie interzis copiilor.

Copiilor săraci, copiilor ai căror părinţi se luptă zilnic cu sărăcia. Şi mi-am amintit de propria mea copilărie, petrecută în comunism. Şi nu mi s-a părut deloc tristă, nici măcar gri. Ne pierdeam cu toţii într-o lume a fanteziei, lume pe care o găseam între filele cărţilor pe care le citeam zi şi noapte.
Dragul de lectură l-am prins de la tatăl meu care inventa deja variante ale caprei cu trei iezi, poveste de care  nu mă mai săturam să o ascult. Apoi am început eu însămi să citesc. Prima carte a fost ‘’Fata babei şi fata moşului’’, scrisă în limba maghiară. Textul scurt şi imaginile grăitoare au fost de mare ajutor. Au urmat apoi cărţile poveştilor nemuritoare, apoi cele de aventuri…în ce lume incredibilă intram de fiecare dată, eram alături de eroii principali, iubeam şi uram, sufeream şi plângeam. Nu ni s-a întâmplat tuturor la fel?
Cărţile copilăriei nu pot fi înlocuite de nimic. Niciodată. Nici de internet, nici de desenele animate, din ce în ce mai agresive. Fără poveştile copilăriei lumea noastră de adult ar fi devenit mult mai strîmtă şi prea banală. Pentru că nu am fi avut o parte pură a amintirilor acelei perioade a inocenţei.
Dar iată că în lumea pe care noi am creat-o, unii copii nu mai au acces la aceste incredibile cărţi.  Şi nu doar că nu e bine. Nu e drept să fie aşa. Alăturaţi-vă nouă în încercarea de a dărui copiilor, cărţile copilăriei noastre. Cu o singură carte daruită, un copil va învăţa să viseze. Va avea acces la treapta care-l va propulsa în aventura vieţii lui. În acest Crăciun, haideţi să fim toţi Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Vă aşteptăm la sediul nostru de pe strada Arany Janos numărul 35.
Să vină Moş Crăciun pentru toţi.