Ce mai înseamnă sigla PNL?

De: Sorin Simion

De îndată ce au ajuns la putere, odată cu numirea lui Călin Popescu-Tăriceanu ca prim-ministru, aşa-zişii liberali din PNL se căznesc, parcă, din răsputeri să ne convingă pe toţi că n-au nici o tangenţă nici cu liberalismul, nici cu naţionalismul.

 Din păcate, nici măcar nu e prea greu să argumentezi. Iată, bunăoară, ce scrie în chiar statutul acestui partid, care se declară, nu râdeţi, “continuatorul gândirii liberale din România”. Deci: “Partidul Naţional Liberal se pronunţă ferm ca, între voinţa consumatorului, individual sau social, şi posibilităţile producătorului, să existe doar piaţa şi legile ei specifice de reglementare. În activitatea economică, Partidul Naţional Liberal susţine, de principiu, controlul consumatorului asupra producătorului, îngrădirea prin concurenţă a monopolului...Partidul Naţional Liberal se pronunţă pentru libera circulaţie a mărfurilor, capitalului şi forţei de muncă, pentru limitarea autorităţilor de reglementare şi pentru eliminarea birocraţiei”. Ai noştri “liberali” au procedat exact pe dos. Sub pretextul că vor să reducă poluarea, au instituit aşa-numita taxă de primă înmatriculare, “rebrănduită” ulterior în taxă de plouare. Ca atare, libera circulaţie a mărfurilor a fost aruncată la gunoi, iar “controlul consumatorului asupra producătorului” a fost înlocuit cu controlul PNL asupra consumatorului. Dacă e cineva nemulţumit de serviciile companiei de gaz metan sau de cele ale furnizorului de electricitate, alternative nu există. Ca atare, “îngrădirea prin concurenţă a monopolului” a rămas literă moartă în statutul PNL. Cu excepţia introducerii cotei unice de impozitare, de 16%, nici o altă măsură luată de guvernul zis liberal n-are nici o treabă cu principiile liberalismului. Dimpotrivă, unele măsuri (creşterea pensiilor, spre exemplu) au caracter socialist, de stânga. Prin urmare, putem să-i spunem PNL-ului oricum, numai liberal nu. Cât despre a doua literă din sigla partidului, aici e şi mai simplu. Guvernul liberal a fost primul din istoria modernă care a numit prefect maghiar în judeţul Covasna, şi aproape numai maghiari la conducerea instituţiilor de stat din Covasna şi Harghita. Iar Tăriceanu a fost primul prim-ministru al României care a refuzat să stea de vorbă cu reprezentanţii românilor din acest două judeţe, veniţi să i se plângă de modul incalificabil în care sunt trataţi, în ţara lor, de autorităţile locale UDMR-iste. Până şi preşedintele Băsescu a admis, public, faptul că “în Harghita şi Covasna sunt elemente ale unui proces de purificare etnică, îndreptat împotriva românilor”. Judecaţi, deci, singuri, cât de naţional e PNL-ul de azi. Dacă liberal nu e, naţional nici atât, atunci ce anume este, totuşi, PNL? Pur şi simplu, un partid. Adică ”un grup de oameni cu idei şi interese comune”. Aşa zice DEX-ul. Interesele comune ale liberalilor de azi, le ştim. Sunt aceleaşi cu cele ale tuturor politicienilor autohtoni: “Pentru noi înşine”, ca să parafrazăm un dicton liberal, cândva, celebru. Ce idei comune au aceşti 10-12% care, vai, “guvernează” România, n-am priceput în ruptul capului. Vor fi având vreuna?