Intrarea în normalitate

De: Laurenţiu Blaga

Spre deosebire de alţi ani, Sărbătorile Pascale au fost folosite ca prilej electoral cu o reţinere venită, cu siguranţă, nu dintr-un exces de bun simţ ci, mai degrabă, din alte raţiuni. Mai puţine cruci în faţa camerelor de filmat, mai puţine feţe spăşite, mai puţine spovedanii prefăcute la oră de maximă audienţă.

Nici măcar mieii nu au mai zburat de prin basculante, cum se întâmpla anii trecuţi din iniţiative pur becaliene, dovadă că partidul de nouă generaţie a ajuns suficient de sus în sondaje pentru a mai arunca mieii pe fereastra electorală. Bineînţeles, mici derapaje au mai existat, pentru că trecerea la normalitate nu se poate face peste noapte, fie ea şi cea de Înviere. Poate nici presa nu a mai vrut să îşi asigure rating-ul de Paşte pe spatele aleşilor zilei, alegând o cale mai liniştită, mai aproape de aerul de sărbătoare. Poate nici aleşii zilei nu s-au împăcat cu gândul de a sta în preajma poporului, sau au fugit de tămâie precum, Doamne iartă-mă, acel căruia i se spune Dracul. Poate că intrarea în Uniunea Europeană a adus cu ea şi un altfel de comportament, nu numai iepuraşii luminoşi ai primarului Ştefan „Pinalti” de la Piatra Neamţ, iepuraşi împumutaţi conceptual din ţările europene. Sau, poate liniştea pascală este doar starea dinaintea furtunii, politicienii încărcându-şi bateriile pentru luptele ce vor veni în perioada imediat următoare. Şi dacă ne gândim la fragilitatea noului Guvern Tăriceanu, la acţiunea de suspendare a Preşedintelui Băsescu este suficient pentru a anticipa o perioadă destul de agitată. Relativ agitat a fost Preşedintele Băsescu, cel mai mediatizat om de Paşte, în încercarea sa se a se pregăti de ce e mai rău, rămas fără pedişti în guvern şi cu o opoziţie puternică la votul din Parlament privind referendumul de suspendare a Domniei Sale. Cu toate acestea, Traian Băsescu şi-a găsit timp să emită un nou afororism, taman din Catedrala Ortodoxă din Sibiu. „Ţara trebuie schimbată”, încheia marţial Preşedintele discursul său din capitala culturală europeană. Ţara se schimbă oricum, chiar dacă nu în sens prezidenţial.