Dreptul la cartea copilăriei

De: Laurentiu Blaga

Într-o vreme în care băncile de tot felul iau locul librăriilor e greu să ajungi, copil fiind, la o carte. Mai ales dacă eşti copil de la ţară. Iar internetul nu a ajuns încă nici în sediul Primăriei din localitate, darămite în şcoală.

Biblioteca şcolară este în suferinţă ca de altfel, aproape tot ce ţine de baza materială a şcolilor. Cărţile sunt tot mai scumpe deşi parcă sunt tot mai multe. În acest context, campania “Carte de Crăciun”, lansată de Televiziunea Tîrgu-Mureş şi Informaţia de Mureş, este binevenită. La sfârşitul ei, cărţile copilăriei noastre vor sta pe rafturile a 5 biblioteci şcolare din mediul rural iar eroii cărţilor în sufletele copiilor din aceste sate. Fiecare dintre noi are acasă, în blibliotecă, o carte de care se poate dispensa. O carte care, la un momendat, a constituit o bucurie. În fond, o bucurie nu este totală dacă nu este împărtăşită. Gândiţi-vă că undeva, într-un colţ al judeţului, unui copil i se deschide o lume nouă: cea a lui Tom Sawyer, a lui Cuore, a căluţului Negrutz sau a lui Nică a Petrei. A lui Robinson Crusoe, a Cireşarilor sau a Copiilor Căpitanului Grant. Şi aceasta şi datorită mărinimiei dumneavoastră, a simplului  fapt că, într-un exerciţiu de renunţare, aţi făcut un cadou simplu: o carte de Crăciun.